Astăzi, 22 octombrie 2010, ora 18:00, în ceainăria Librăriei Cărtureşti (str. Arthur Verona 13-15, Bucureşti) se va lansa volumul “Pătimiri şi iluminări din captivitatea sovietică” de Radu Mărculescu, Editura Humanitas, ediţia I-a, colecţia “Memorii/Jurnale”. Volumul va fi prezentat de Neagu Djuvara, Dan C. Mihăilescu şi Lidia Bodea. Volumul a fost distins cu premiul “Magazin istoric 2000”, pentru cea mai bună carte de istorie.
Impresionanta poveste a lui Radu Mărculescu a fost relatată nu demult pentru publicul larg de “Jurnalul naţional” şi de “Evenimentul zilei” şi a fost inclusă într-un film documentar realizat de Marius Herghelegiu. După 1989, Radu Mărculescu şi-a împărtăşit în pagini memorialistice experienţa prizonieratului în URSS. Supravieţuitor -poate ultimul -al unei bătălii decisive pentru al Doilea Război Mondial, martor direct al Istoriei şi totodată al unor istorii din viaţa ofiţerilor români şi de alte naţii în lagărele sovietice – istorii de oroare, dar şi eroice sau pur şi simplu emoţionante –, Radu Mărculescu a scris o carte remarcată la apariţia primei ediţii, în 2000, de Monica Lovinescu şi distinsă de Fundaţia Culturală Magazin istoric cu Premiul „Dimitrie Onciul“. Ediţia Humanitas este cea de a treia a acestei cărţi care, în 2008, a fost tradusă şi în germană.
„De-a lungul [precedentului deceniu] ne-au fost puse la dispoziţie mărturiile prin care vom putea reconstitui, când va sosi vremea aducerii-aminte, jumătatea de secol ce pare a ne fi desfigurat pe fiecare în parte şi pe toţi împreună. Rămăseseră însă zone de umbră stăruitoare. Una dintre ele este redată acum istoriei cu o mărturie de o valoare indiscutabilă… prin calitatea nu doar umană, ci şi intelectuală [a autorului]… Pătimiri şi iluminări din captivitatea sovietică… reprezintă, după ştiinţa noastră, primul document de o atare amploare asupra soldaţilor şi ofiţerilor români prizonieri de război în Uniunea Sovietică. …Pe lângă talent (deoarece are şi talent literar), ţinută, demnitate, curaj… Radu Mărculescu are şi o memorie stăpână pe timp. Graţie ei, zeci şi zeci de nume pierdute în anonimat redevin acum ceea ce au fost: personaje istorice. Îţi vine să crezi că autorul-martor a uitat să îmbătrânească tocmai pentru a ne propune drept modele pe aceşti oameni care, în condiţii de o extremă vitregie, au «învăţat să-şi iubească» semenii. Şi asta unde? Într-un sistem represiv ca Gulagul, întemeiat pe ură, trădare, delaţiune!“ , a scris Monica LOVINESCU în revista România literară, 11 aprilie 2001.
„O carte care m-a zguduit profund.“ (Mircea CARP, Memoria nr. 57, 2006)
O lectie de viata si de istorie – aceasta carte, impreuna cu autorul ei. Am citit-o intr-o editie anterioara si vi-o recomand din toata inima!