Astăzi, 11 octombrie 2010, ora 19:00, la Muzeul Naţional de Artă al României (corp Ştirbei – str. Ştirbei Vodă 1-3, Bucureşti) are loc vernisajul expoziţiei “Destine la răscruce. Artişti evrei în perioada Holocaustului.” Evenimentul este organizat cu ocazia comemorării în România, a Zilei Holocaustului (9 octombrie), de Muzeul Naţional de Artă al României şi Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, cu sprijinul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional. Expoziţia este deschisă publicului în perioada 13 octombrie 2010 – 13 februarie 2011.
Expoziţia prezintă operele a 16 artişti evrei care au avut contribuiţii majore la introducerea în spaţiul românesc a „artei noi”, unii dintre ei numărându-se printre iniţiatorii unor direcţii avangardiste occidentale. Alături de nume de referinţă ale modernismului european ca Victor Brauner, Marcel Iancu, Arthur Segal, Jules Perahim sau Max Herman Maxy, în expoziţie sunt prezentaţi şi artişti mai puţin cunoscuţi precum Alex Leon, Iosif Klein, Ernö Tibor, Aurel Mărculescu, Mina Byck Wepper, Lazăr Zin sau Egon Marc Lövith. Victime sau supravieţuitori ai măsurilor opresive îndreptate împotriva evreilor, aceşti artişti nu s-au bucurat decât episodic de atenţia criticii de după cel de-al Doilea Război Mondial.
Expoziţia îşi propune să demonstreze că evenimentele din România în perioada Holocaustului au distrus iremediabil un mediu artistic efervescent, evolutiv şi aflat în deplină concordanţă cu manifestările din arta europeană a momentului, în care artiştii evrei erau integraţi culturii româneşti.
Artiştii evrei care au supravieţuit anilor 1940 nu s-au mai regrupat. Aceştia fie şi-au continuat parcursul artistic în străinătate (Iancu, Brauner, Perahim), fie s-au reorientat, mai mult sau mai puţin forţat, spre directivele oficiale ale regimului comunist, respectiv spre realismul socialist (Iser, Maxy), fie au renunţat să mai lucreze (Zin, Mina Byck Wepper). Alţi artişti, supravieţuitori ai lagărelor, precum Arnold Daghani şi Egon Marc Lövith au păstrat vie memoria deportării, realizând unele lucrări cu caracter de document.
