La Editura Dacia XXI a apărut volumul “Anotimpurile după Zenovie” de Horia Ursu, în colecţia “Prozatori contemporani”.
“Zenovie, în ciuda vitalităţii sugerate de numele său, e un tânăr asupra căruia acţionează, din dublu sens, o ereditate ce-l dispune spre reverie şi contemplaţie şi exemplul de viaţă oferit de tatăl său vitreg, Semproniu cel Mare, a cărui biografie aventuroasă a sublimat într-o filosofie morală foarte practică, nelipsită de accentele unei originalităţi de comportament ce-l aşază, alături de “suciţii” anilor `60. Zenovie fuge de capcana unei vieţi tihnite şi mărunt burgheze, oferite de căsătoria cu Letca, dar fuge mai ales de condiţionările impuse de optica altora asupra propriului său destin. Interesul personajului în aceasta constă: el are revelaţia faptului că e produsul modului de a vedea şi de a crede al celorlalţi.”, a scris pe coperta a patra a volumului Marian Papahagi.
“…credem că “delictul” esenţial pe care-l comite Horia Ursu împotriva a ceea ce numim obişnuit şi canonic “analiză psihologică” îl reprezintă pulverizarea unităţilor rigide ale introspecţiei şi plasarea ochiului în zonele subliminale ale vieţii, unde legea fundamentală este “marea hărţuială” în căutarea identităţii. Cazul exemplar îl reprezintă Zenovie din nuvela care dă titlul volumului […]. Zenovie este inocentul pentru care viaţa de toate zilele, chiar şi experienţele limită (detenţia, moartea, naşterea iminentă a unui urmaş posibil) sunt semnele unui simbolic şi ininteligibil alfabet morse.“, a scris Radu Săplăcan.
