Don Cipario,
îţi trimit, mai jos, o parafrază după Elegia a doua, getica (v. Nichita Stănescu, 11 elegii, Editura Tineretului, 1966, pp. 15-16), – versul căreia dintâi este acesta: „În fiecare scorbură era aşezat un zeu”.
Nu mi-am permis modificări prea multe; nu m-am putut abţine, însă, de la un soi de rimă concluzivă: „Prosit!”.
Elegia, în original, îi este dedicată unuia Vasile Pârvan, parcă; în parafrază, n-are nicio dedicaţie, deoarece dedicatarii ar fi fost o liotă întreagă.
Aşadar:
ELEGIA A DOUA, BUGETICA
În fiecare scorbură era aşezat un impozit.
Dacă se crăpa o piatră, repede era adus
şi pus acolo un impozit.
Era de ajuns să se rupă un pod,
ca să se aşeze în locul gol un impozit,
ori, pe şosele, s-apară în asfalt o groapă
ca să se aşeze în ea un impozit.
O, nu te tăia la mână sau la picior,
din greşeală sau dinadins!
De îndată vor pune în rană un impozit,
ca peste tot, ca pretutindeni,
vor aşeza acolo un impozit […].
Ai grijă, omule, nu-ţi pierde
ochiul, pentru că vor aduce şi-ţi vor aşeza
în orbită un impozit,
şi el va sta acolo împietrit, iar noi
ne vom da sufletul slăvindu-l […].
Prosit!
Şerban Foarţă
…signore Force & Cher Ban!
…ca de obiceiul dumitale esti genial! & ma bucur obor de faptul ca in urma cu doar niscavai ani am avut ocazia sa exist impreuna cu domniavoastra maestre in casa veche de pe Decebal street…cind ai facut fotos cu melonu` & bastonu` meus…si multumesc & pentru cartzile pe care le produci si pe care io le citescu in dulcele Turn al Severinului….
al dvs. admirator veshnic valentin de vasiliscus ot severinensis
Stimabile domnule Vasilescule,
îşi răspunz ca unui puitor, cândva, în scenă al „Caragialetei”, – poci pentru ca să spui: caragialminte (cum si domnia ta scriseshi): mersi^m mumos!