„Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu”- Opera Omnia a devenit cel mai râvnit premiu literar care se acordă în prezent în România”

Anul 2011 va aduce odată cu serbarea zilei Poetului Naţional Mihai Eminescu, în data de 15 ianuarie, şi noi surprize pentru cei ce au primit de-a lungul timpului Premiul Mihai Eminescu, Opera Omnia, la Botoşani. Va fi a XX–a ediţie a acestui festival, iniţiat în anul 1991 de către scriitorul Gellu Dorian. Andra Rotaru a dialogat cu Gellu Dorian, în exclusivitate pentru AgenţiadeCarte.ro, şi a aflat câteva dintre surprizele care se pregătesc la Botoşani.

În ianuarie 2010, la Botoşani, s-a decernat pentru a XIX-a oară Premiul Naţional Mihai Eminescu– Opera Omnia, iar câştigătorul a fost scriitorul Dorin Tudoran. Cum vă simţiţi dvs., organizând an de an aceste festivităţi de premiere, şi cum vă simţiţi văzând că Premiul Naţional Mihai Eminescu este unul dintre cele mai importante distincţii pe care un scriitor român le poate obţine, pentru întreaga carieră literară?

Având de la început în jurul meu tot felul de sceptici, ambiţia de a înfiinţa acest premiu a fost cu atât mai mare. Însă ea nu s-ar fi putut materializa dacă nu aş fi avut, atunci, ca de altfel şi pe tot parcursul derulării celor XIX ediţii, primari care au înţeles că pentru memoria lui Mihai Eminescu trebuie distinşi şi premiaţi marii noştri poeţi contemporani. Dar marele sprijin l-am avut din partea regretatului critic literar Laurenţiu Ulici, căruia i-a plăcut ideea şi, ediţie de ediţie, a fost prezent la Botoşani împreună cu juriul naţional, pe care el l-a alcătuit şi a ţinut ca nimic să nu fie decât aşa cum spune votul secret al membrilor săi. Prin urmare, acum, când pregătesc cea de a XX-a ediţie, mă simt bine, ostenit de efortul unor demersuri, care, însă merită sacrificiul de timp pe care-l fac pentru a ieşi totul bine. Importanţa acestui premiu s-a dovedit a fi chiar de la început una de real interes. O istorie a lui poate voi scrie cândva, cine ştie. Însă, de la început, nu neapărat valoarea pecuniară a interesat, nu prea mare, dar nici de neglijat, ci validarea acestui premiu de către un juriu naţional format din critici literari şi profesori universitari de renume din patru mari centre culturale ale ţării: Bucureşti, Iaşi, Cluj-Napoca şi Timişoarea. De-a lungul timpului, juriul s-a modificat, însă componenta lui a fost de elită, ceea ce a făcut ca poeţii nominalizaţi şi cei ce aşteptau nominalizările să aştepte cu interes de la an la an verdicul acestui juriu incoruptibil. Şi doar menţionarea numelor aici poate argumenta afirmaţia mea şi, desigur, importanţa unui astfel de premiu legiferat de acest juriu: Laurenţiu Ulici, Mircea Martin, Marian Papahagi, Cornel Ungureanu, Al. Călinescu, Daniel Dimitriu, Florin Manolescu, Petru Poantă, Ion Pop şi Nicolae Manolescu. Astfel Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu”, premiu care se decernează unui poet român în viaţă pentru Opera Omnia, a devenit cel mai râvnit premiu literar care se acordă în prezent în România. N-o spun eu, ci aceasta este realitatea, iar aşteptările poeţilor români o justifică.

Cum a luat naştere Premiul Naţional de Poezie Mihai Eminescu? Există un decalaj temporal între distincţia Opera Omnia şi Opera Prima. Cine a avut ideea înfiinţării celei de a doua distincţii?

Chiar din 1990 am început demersurile înfiinţării acestui premiu, împotriva căruia au fost destule forţe locale. Însă, cum doream ca Zilele Eminescu,  organizate la Botoşani din 1969, să-şi schimbe formatul, din acele manifestări festiviste, cu iz lacrimogen şi sanctificatoriu la adresa memoriei poetului naţional, cu tot felul de cuvinte sforăitoare ieşite din gurile aceloraşi foşti acoliţi ai zonei, al căror apanaj devenise opera şi viaţa lui Eminescu, pe care nu o citiseră şi nu o cunoşteau, dar o comentau de mama focului, înflăcăraţi în extazul limbii de lemn, ca “sfântul limbii române”, “poetul nepereche”, “luceafărul poeziei româneşti” etc., în ceva cu adevărat remarcabil, de nivel naţional, am decis să iniţiez acest premiu. Părea o nebunie atunci, în acei ani tulburi – lasă că nici acum nu sunt mai limpezi -, să propui aşa ceva. Dar atunci a fost de găsit calea. Şi, cum la Ipoteşti se afla în acei ani Petru Creţia, i s-a părut şi lui că ar fi bine să se acorde la Botoşani un astfel de premiu, care ar schimba calimera, mai ales că la Bucureşti, reactivatul Corneliu Vadim Tudor deja dorea să dea, dacă nu cumva a şi acordat, un astfel de premiu unei anonime. Demersurile au fost destul de lungi şi anevoiase, mai ales de mişcat anchilozele locale, cele de pe la Inspectoratul de Cultură, care trebuiau să aprobe regulamentul, care, împreună cu memoriul au fost depuse la Primăria Botoşani în primăvarea lui 1991, când primar era Corneliu Vicenţiu Daniliuc, care a sprijinit cu influenţa funcţiei lui hotărârea Consiliului Local, pe baza căreia premiul a putut fi acordat. Prima ediţie ar fi trebui să aibă loc, prin urmare, în iunie 1991, preşedinte fiind Petru Creţia, care însă, cu o zi înainte, a plecat de la Ipoteşti, fără să anunţe, lăsând juriu fără preşedinte. Laureat era poetul Mihai Ursachi. Laurenţiu Ulici, fiind prezent, împreună cu ceilalţi membri ai juriului au decis ca premiu să fie acordat de fiecare dată de 15 ianuarie, data de naştere a poetului, pentru anul precedent. Astfel pe 15 ianuarie 1992 a avut loc prima ediţie, laureatul pe anul 1991 fiind poetul Mihai Ursachi, care timp de zece ediţii, conform deciziei juriului, a fost prezent la Botoşani pentru a înmâna coroniţa cu laurii poetului premiat.

Abia în 1996, Ileana Mălăncioiu, într-o discuţie în sala de Consiliu a Primăriei Botoşani, a propus să se acorde un premiu şi pentru poeţii debutanţi. Astfel, în 1999, pentru anul 1998, primul laureat al acestui premiu, Opera Prima, a fost poetul Doru Mareş. Acum premiul a ajuns la ediţia a XIII-a şi douăzeci de tineri poeţi s-au bucurat de el. Juriul pentru aceast premiu este prezidat de fiecare dată de preşedintele juriului mare şi îi are ca membri pe: Al. Cistelecan, Mircea A, Diaconu, Daniel Crsitea-Enache, Vasile Spiridon şi Andrei Terian. Anexez acestui interviu şi regulamentul pentru ediţia din ianuarie 2011.

Juriul care acordă premiile Opera Omnia a fost format în acest an din Nicolae Manolescu, Mircea Martin, Ion Pop, Al. Călinescu, Cornel Ungureanu. Acest juriu rămâne neschimbat an de an? Care este modalitatea de selecţie a autorilor nominalizaţi la secţiunea Opera Omnia şi cât de dificilă este procedura? Scriitorii nominalizaţi sunt egali aproape întotdeauna ca valoare.

Conform regulamentului şi hotărârii Consiliului Local Botoşani, juriul acestui premiui se alege pe o perioadă de zece ani. Astfel, pentru prima decadă, juriul a avut componenţa următoare: Laurenţiu Ulici, preşedinte, până în noiembrie 2000, când acesta a plecat pe neaşteptate dintre noi, Mircea Martin, Al. Călinescu, Cornel Ungureanu şi Marian Papahagi. Datorită unor evenimente, cum a fost plecarea lui Al. Călinescu la Paris, iar Marian Papahagi a decedat, în locul acestora au fost, pentru un an Florin Manolescu, apoi Daniel Dimitriu şi Pentru Poantă. Din 2000, în juriu a venit Nicolae Manolescu, ca preşedinte, în alternanţă de la ediţie la ediţie cu Mircea Martin, juriul rămânând de atunci constant, adică Nicolae Manolescu, Mirrcea Martin, Cornel Ungureanu, Al. Călinescu şi Ion Pop. După ediţia a XX, juriul fie va fi reconfirmat, fie va fi realcătuit, ţinând cont de criteriile cerute de regulament.

Nominalizările se fac, de asemenea, ţinând cont de regulament, având în vedere notorietatea poeţilor români contemporani care au o operă conturată. Se aleg astfel treisprezece poeţi care sunt supuşi, printr-un sondaj, unor categorii de cititori, de la cei specializaţi la cei de bibliotecă, să spunem, care, astfel, adunând voturi, se plasează pe primele cinci locuri, care devin şi nominalizările care pleacă la juriu. De cele mai multe ori se procedează aşa sau se păstrează cei patru rămaşi din nominalizări şi urcă al cincilea, care obţine voturile necesare nominalizării. Aşa se face că unii rămân cu nominalizări multiple, cum a fost cazul lui Cristian Simionescu sau acum cele ale lui Ion Mircea şi Nicolae Prelipceanu. Unii dintre poeţi au cerut să nu mai fie nominalizaţi de atâtea ori. Însă acest lucru, intrând în acest mencanism al regulamentului, nu mai poate fi acceptat. Notorietatea poetului cu o operă împlinită, recunoscută, este cea care decide. Nu este deloc complicat. Valoarea poeţilor nu poate fi niciodată egală, ci singulară, cu particularităţi care diversifică, însă de fiecare dată, în privinţa acordării premiului, trebuie să fie una ridicată şi recunoscută.

Ce se întâmplă când un scriitor este nominalizat de mai multe ori, fără să obţină acest premiu? Există vreo limitare a numărului de nominalizări posibile?

Sunt nominalizaţi în continuare, până când fie ies că primesc premiul, fie ies că juriul nu acordă voturile necesare mai mulţi ani – de zece – la rând, sau, la cererea lor sau prin declaraţii de presă ale acestora, nu mai sunt nominalizaţi. Am avut şi astfel de cazuri în cei douăzeci de ani. Regretăm că nu i-am avut ca laureaţi, deşi au fost nominalizaţi, dar timpul nu le-a mai îngăduit să aştepte, pe poeţi ca Geo Dumitrescu, Marin Sorescu, Dan Laurenţiu, Ioanid Romanescu. Premiul se acordă unui singur poet şi o singură dată pe an.

Anul 2011 va fi ediţia care va marca 20 de ani de la înfiinţarea acestui important premiu. În curând, veţi edita volumul “POEŢI LAUREAŢI AI PREMIULUI NAŢIONAL DE POEZIE MIHAI EMINESCU, Opera Omnia”, pentru a-i celebra pe autorii cuprinşi în volum. Acest volum va apărea în cadrul unui proiect cultural intitulat JUBILEU 20 / PREMIUL NAŢIONAL DE POEZIE MIHAI EMINESCU- OPERA OMNIA, proiect iniţiat de fundaţia pe care o conduceţi, Hyperion-CB, şi finanţat de Primăria Botoşani şi Fundaţia Hyperion.

Nu este vorba de un singur volum, o antologie, ci este vorba de o colecţie de 19 titluri de carte de poezie, aşa cum a prevăzut acest proiect iniţial. La aniversarea a douăzeci de ani de la înfiinţarea acestui premiu, printr-un proiect al fundaţiei pe care o conduc, finanţat de Primăria Botoşani şi de către noi, vom edita la Editura Paralela 45 aceste cărţi, în colecţia “Poeţi laureaţi ai Premiului Naţional de Poezie “Mihai Eminescu”, colecţie care va continua de aici înainte an de an, cu editarea unei cărţi a poetului laureat, care va fi lansată la ediţia următoare, când, conform regulamentului, laureatul ediţiei precedente este invitat să înmâneze coroniţa de lauri. Astfel, fiecărui poet, de la primul laureat, Mihai Ursachi, până la cel de al nousprezecelea, Dorin Tudoran, i se va edita o carte de circa 250 de pagini, cu o fişă biografică la zi şi o postfaţă semnată de unul din criticii literari, membru al juriului. Cei 19 poeţi din antologie sunt: Mihai Ursachi, Gellu Naum, Cezar Baltag, Petre Stoica, Ileana Mălăncioiu, Ana Blandiana, Ştefan Aug. Doinaş, Mircea Ivănescu, Cezar Ivănescu, Constanţa Buzea, Emil Brumaru, Ilie Constantin, Angela Marinescu, Şerban Foarţă, Gabriela Melinescu, Adrian Popescu, Mircea Dinescu, Cristian Simionescu şi Dorin Tudoran. Toate cărţile vor fi lansate la ediţia a XX-a, pe 15 ianuarie 2011, la Botoşani, într-un program amplu, cu invitaţi de marcă, printre care şi poeţi laureaţi, cei care se vor putea deplasa la Botoşani; din cei nouăsprezece, şase nu mai sunt printre noi.

Vor exista lansări ale acestui volum, vor exista evenimente explozive ce vor marca a XX-a ediţie?

Desigur. Programul este deja gândit pe câteva zile. Se va merge la Cernăuţi, unde vor avea loc întâlniri cu românii de acolo şi cu cei interesaţi de acest eveniment. La Botoşani vor avea loc lansările de carte, colecţia în sine, în fond, spectacolul de gală, de decernare a premiilor, gândit în colaborare cu Ion Caramitru, care va monta un spectacol intitulat “Cetăţeni de onoare ai poeziei”, cu recitaluri din poezia poeţilor laureaţi inclusă în cărţile din colecţie, poeţii laureaţi, după cum se ştie, fiind şi cetăţeni de onoare ai municipiului Botoşani. Mizăm ca evenimentul să fie transmis în direct de televiziunea naţională.

Ce părere aveţi despre aprobarea, în Senat, a zilei de 15 ianuarie drept Ziua Naţională a Culturii?

Despre acest lucru s-a discutat mai de mult şi la Botoşani. S-a şi anunţat chiar în cadrul unuia dintre spectacole de decernare a premiului. Este bine că s-a legiferat. Totul este să nu se monopolizeze doar pe Academia Română şi să fie un alt fel de sforăit lemons, de data aceasta de elită, fără un impact prea mare la public. Sperăm ca proiectele Ministerului Culturii, legate de acest eveniment, să fie făcute cunoscute din timp, în aşa fel ca Ziua Naţională a Culturii Române să înceapă la Botoşani, pe 15 ianaurie 2011, locul naşterii lui Eminescu. Ceea ce avem noi deja în proiect cere şi acest sprijin al Ministerului Culturii.

La ce evenimente surpriză să ne mai aşteptăm, ca o continuare a iniţiativelor care, de multe ori, vă aparţin?

Deocamdată, în perioadă de criză, este suficient şi atât. Însă, desigur, am în pregătire, pentru la vară, cea de a IV-a ediţie a Congresului Naţional de Poezie. Dar să fim sănătoşi şi să ieşim cu bine din recesiune. Iar trimestrial edităm revista Hyperion, care, sperăm, pentru a ieşi în continuare, să primească şi ea sprijinul guvernamental promis revistelor de cultură.