Miercuri, 6 octombrie 2010, ora 18:00, la Institutul Cultural Român (Aleea Alexandru, nr. 38, Bucureşti), vor avea loc vernisajul expoziției de fotografie „Populația românească din Nordul Bulgariei“ și lansarea cărții “Românii dintre Vidin, Dunăre și Timoc. Sărbători, obiceiuri, credințe” de Emil Țîrcomnicu, publicată la Editura ICR. Alături de autorul imaginilor şi volumului, vor lua cuvântul prof. univ. dr. Radu Baltasiu, Directorul Centrului European de Studii în Probleme Etnice al Academiei Române și Ivo Gheorghiev, președintele Uniunii Etnicilor Români din Bulgaria. Expoziţia va fi deschisă în perioada 1-8 octombrie 2010, în intervalul orar 10.00-20.00. Accesul publicului este liber.
Cartea și fotografiile realizate în Bulgaria reprezintă un rezultat al cercetărilor de teren desfășurate de Emil Ţîrcomnicu în nordul Bulgariei, în anii 2009-2010, prin coordonarea proiectului PNI-IDEI nr. 868/2008, finanţat de UEFISCSU-CNCSIS.
În nordul Bulgariei există două comunităţi româneşti, care se diferenţiază etnografic. Românii timoceni trăiesc în regiunea dintre Vidin şi Timoc, în zona bulgărească şi sunt localizaţi compact în 31 de sate, în oraşul Bregova, punctul de graniţă cu Serbia, şi în oraşul Vidin (numit de români Dii). De la Lom către Silistra, în regiunile Montana, Vraţa, Pleven, Lovech, Veliko Târnovo, Ruse şi Silistra, cu precădere în Vraţa, Plevna şi Veliko Târnovo, se află aproape 70 de sate locuite de populaţie de origine română, în proporţii diferite (de la 10 % la 80 %). În prezent, în Bulgaria nu există învăţământ primar şi secundar și nici emisiuni tv sau radio în limba română. Conform estimărilor asociațiilor românești, comunitatea românească din Bulgaria numără aproximativ 150.000 de persoane.
Emil Țîrcomnicu este cercetător etnolog la Institutul de Etnografie și Folclor „C. Brăiloiu” al Academiei Române, fiind coautor a două importante sinteze etnografice: “Atlasul Etnografic Român” și “Corpusul de Documente Etnografice”. A publicat mai multe lucrări de referință pentru studiul românității sud-dunărene, printre care: “Meglenoromânii. Destin istoric și cultural” (Editura Etnologică, 2004), “Despre aromâni. De vorbă cu Hristu Cândrovean”u (Editura Fundației Culturale Dimândarea Părintească, 2006), “Identitate românească sud-dunăreană. Aromânii din Dobrogea” (Editura Etnologică, 2007), “Obiceiuri și credințe macedoromâne. Dicționar” (Editura Biblioteca Bucureștilor, 2009). „Cercetătorul care analizează statistic datele privind minorităţile naţionale din ţările din jurul României va vedea că etnicii români nu sunt evidenţiaţi în recensămintele oficiale decât în proporţii infime. În Republica Moldova se găsesc în proporţie de aproximativ 2%, în Bulgaria, în zona Timocului, sub 1 %, nemaivorbind de Serbia, Albania, Grecia ş.a. Consultând hărţile etnice realizate în urmă cu un secol de specialiştii străini, vom vedea că alta ar trebui să fie astăzi realitatea. De la biroul de lucru se pune întrebarea: românii au fost asimilaţi sau situaţia din societăţile respective (juridic-legală sau social-culturală) nu permite afirmarea identităţii româneşti? Atunci când există, se pot consulta datele celor care declară limba maternă ca fiind limba română sau un dialect al limbii române, în paralel cu cele ale originii etnice. Se poate face, de asemenea, apel la recensămintele de la începutul secolului al XX-lea şi din perioada interbelică. Relevantă, însă, rămâne radiografierea realităţii sociale, prin deplasarea „pe teren”. Abordarea noastră surprinde in imagine realitatea socială şi etnografică a comunităţilor româneşti din nordul Bulgariei (în special din zona de nord, Valea Dunării, cu localităţile cuprinse între Silistra şi Lom, ca şi arealul dintre Vidin, Dunăre şi Timoc, cunoscut sub numele de Valea Timocului bulgăresc). În aceste zone am realizat cercetări etnografice prin coordonarea proiectului CNCSIS-IDEI, nr. 868/2008, în perioada 2009-2010, încercând extinderea cercetărilor Atlasului Etnografic Român în afara spaţiului statal, în cadrul comunităţilor istorice româneşti din jurul graniţelor. Fenomenul etnografic, precum şi cel lingvistic, nu se opreşte la graniţa statului, el regăsindu-se acolo unde există o populaţie de aceeaşi origine etnică”, a scris Emil Țîrcomnicu.
