Editura Dacia XXI a publicat, în colecţia “Prozatori contemporani”, volumul “Absenţii” de Augustin Buzura, ediţie definitivă îngrijită de Angela Martin.
“Deşi mă străduiesc cu încăpăţânare să-mi reprim memoria, să nu mai ştiu nimic, dar absolut nimic, reţin totul cu claritate nefirească. Uit adesea un singur amănunt: anii, fiindcă seamănă prea mult.
Dar, iată, acestea au fost cuvintele: Păcat că n-am o bombă atomică sau măcar o dinamită să vă prăpădesc urgent, fără milă, cretini nenorociţi, sectă de găinari cu maniere! Ce aţi făcut, Doamne, ce aţi putut face din mine?! Toată ziua umblu cu stomacul întors pe dos de greaţă, de dimineaţa şi până seara scuip neîntrerupt…Unde o fi oare bomba aia atomică de care am atâta nevoie?…”, a scris autorul pe coperta patru a volumului.
“Buzura are în spate o operă masivă, puternică estetic, şi cine vrea să judece contribuţia generaţiei `60 şi, în genere forţa şi valoarea literaturii române postbelice nu poate să facă abstracţie de epica lui. Este, nu am îndoială, un mare scriitor. Un scriitor pe linia realiştilor ardeleni (Slavici, Rebreanu, Pavel Dan), atent la mişcările obscure ale individului şi psihologia noilor categorii sociale.”, a scris academicianul Eugen Simion.
“Nimeni până la Augustin Buzura şi nici după el nu a sondat atât de adânc şi cu atâta curaj estetic abisurile şi amploarea ravagiilor dedublării şi ambivalenţei fiinţei într-o lume ea însăşi purtând pecetea unei psihologii generalizate,”, a scris Mircea Iorgulescu.
“Augustin Buzura este Augustin Buzura cel dintotdeauna, grav şi lucid până la sarcasm.”, a scris Alex. Ştefănescu.
