Am primit la redacţia Agenţiei de Carte.ro atât versiunea audio cât şi versiunea scrisă a articolului semnat de Ben Todică, despre o pagină de jurnal publicată de scriitorul George Anca în revista “Vatra” şi posibilele ei interpretări. Redăm integral mai jos, articolul:
“Ca urmare a vizitei sale în Australia, George Anca a publicat o pagină de jurnal în revista “Vatra veche” nr. 7/2010 din România, pe care Dan Puric ar numi-o: promiscuitate, pornografie, kitsch, băşcălie (el face băşcălie, desacralizează, îşi bate joc de orice fel de valori şi repere), H. Patapievici nici măcar nu ar citi-o, iar zeci de mii de publicaţii nu ar mai reîntoarce-o nici chiar nepublicată. Nu am văzut în viaţa mea o piesa mai bună ca „asta”, reverii delirante. E un adevărat tablou – un unicat. Nu s-a mai scris până acum şi nici nu se va mai scrie. Toate celelalte articole, în comparaţie, sunt dări de seamă, discursuri, repetiţii sau procese verbale. Piesa e desprinsă parcă de pe un perete Maya, şi trebuie să fii un adevarat arheolog ca să o descifrezi.
George Anca e un Dali al literaturii române, un frazist paranoic. Imaginile pe care el le fixează pe pagină derivă din agitaţia tulbure a inconştientului său şi reuşesc să devină capodoperă numai după o raţionalizare a delirului creat în text în mintea cititorului. Fără un cititor complementar, care să fie capabil de paranoia, Anca devine iliterat. El ţese poetic mai multe povestiri extrăgând din librăria universală spontaneitatea şi secvenţa evenimentelor pentru a-şi ascunde energia violentă generată de supărările vieţii sale, într-o combinaţie iraţională a evenimentelor, prin deformarea realităţii lor. E atâta înţelepciune şi adevăr în rostogolirea sentimentelor, a ideilor prin efecte iluzioniste încât nu poţi să nu izbucneşti în hohote de râs pe alocuri. Cine stă de vorbă cu Anca, drăcuşorul cuvântului scris, şi nu e atent, e aranjat pe viaţă. Intră în eternitate cu el sau în infern, este împachetat în jăratec. Texte pline de empfază şi sârmă ghimpată, exuberanţa şi coma sunt îndesate complex tematic în ziduri fără liant, cioplite perfect (că aşa au căzut de „sus”) cu măiestria pietrarului din Luxor. El atacă reptilian pentru a scoate omul din basm şi al trezi raţional, creându-şi astfel duşmani cu sutele. Omul care din natură urăşte necunoscutul şi schimbarea.
Anca şi-a creat mulţi opozanţi datorită acestui stil direct, amestecând clasele şi stilurile, eticheta şi canoanele literare care împart societatea transformându-l într-un autor de categorie specială.”
Ben Todică
