AgenţiadeCarte.ro publică în exclusivitate „SCRISOARE NEDESCHISĂ ÎNCĂ”, scrisă de scriitorul Şerban Foarţă şi adresată Preşedintelui PNL Crin Antonescu şi Preşedintelui PSD Victor Ponta. Cei care aderă la solicitarea de solidaritate între liderii opoziţiei, Crin Antonescu şi Victor Ponta, pot confirma în comentariile asupra acestui text sau scriind pe adresa de email a AgenţieideCarte.ro (cipariu@yahoo.com). AgenţiadeCarte.ro sprijină demersul public al scriitorului Şerban Foarţă pentru responsabilizarea unei opoziţii unite.
SCRISOARE NEDESCHISĂ ÎNCĂ
Timişoara, 28 august 2010
Stimate domnule Crin Antonescu,
Stimate domnule Victor Ponta,
Ordinea în care vă numesc e una alfabetică, desigur; dezordinea la care (cu voie, fără voie) contribuiţi şi Dvs, e una analfabetică la culme.
Nu fac parte dintre indivizii care umplu, seară de seară, micile ecrane (sau… ecranii!) şi nu vorbesc decât în nume propriu.
Iată, pe scurt, cam despre ce e vorba, domnilor Crin şi Victor: aveţi nu doar o şansă unică, se pare, dată fiind degringolada actualei noastre guvernări, dar şi datoria istorică, aş zice, s-o măturaţi, cât mai e timp, de la Putere.
Or, Dvs vă tot hârjoniţi, făcând caz de marile principii doctrinare pe care vreţi să le întruchipaţi.
Dacă unul e pe cale să se-nece şi vă stă-n putere să-l salvaţi, nu cred că, înainte să o faceţi, îl întrebaţi dacă-i de dreapta sau de stânga!
Actualii noştri guvernanţi (sau guvernante) vă râd în nas, domnilor „cu principii”, deoarece aceştia n-au niciunul: nu sunt de dreapta, nici de stânga, ci de dedesubt, ca orice mafie.
Nu ştiu ce vă împiedică, de fapt – egolatria, vanitatea sau capriţul?! –, să vă daţi mâna temporar, alcătuind, cu ajutorul a vreo zece transfugi ai coaliţiei guvernamentale, o majoritate aptă să-i imprime acestei ţări în comă un alt curs.
Altminteri, fără să vreau să cad în vorbe mari, va trebui, odată, să răspundeţi nu numai în faţa Istoriei (cu „I” majuscul), dar şi în faţa unui derizoriu viitor electoral al Dvs şi al partidelor pe care le conduceţi.
În aşteptare, – Şerban Foarţă, scriitor (membru al niciunui partid politic, nici în trecut, nici azi)
Sustin ceea ce spune S.F. Sper ca politicienii sa-l asculte, spre a se trezi la realitate, macar acum in ceasul
11:50. Dar ma tem ca n-o vor face, deoarece sufera de suficienta. Sau, poate, nu?
Bravo, Şerbane! Numai că e ca şi cum ai zice apei şi undelemnului să se revolte!
Nu-i poţi pune împreună, pentru că ŞI salvarea trebuie să aibă o direcţie!
Iti multumesc, Florin… Numai ca n-am ambitia sa despart apele de untdelemn. N-as vrea, de altfel, sa separ, ci sa adun. In Romania, vinul si sifonul dau, in amestec, sprit. E drept ca bautura asta cam fasaie, in loc sa te imbete. Dar mai bine te imbeti cu sprit decat cu un pahar de… aqua bona! – Care, in franceza, s-ar traduce, printr-un defetistic „a quoi bon?”.
Mi-am adus, draga Florin, aminte ca tu ai scris, pe vremuri, o placheta intitulata „Cantece de trecut strada”.
Propunerea mea chiar asta e: o solutie, daca vrei, „de trecut strada”.
Ai dreptate: „SI salvarea trebuie sa aiba o directie”. Dar mai intai ne trebuie Salvarea, – care are, da, o bara de directie! Nu fac simple jocuri de cuvinte, dar cu cat aceasta ambulantza intarzie si tot intarzie, va fi ca-n „canticul” lui M.R.P[araschivescu]: „Si cand a sosit Salvarea/ din el mai ardea tzigarea.”
[…] AgenţiadeCarte.ro publică în exclusivitate “SCRISOARE NEDESCHISĂ ÎNCĂ”, scrisă de scriitorul Şerban Foarţă şi adresată Preşedintelui PNL Crin Antonescu şi Preşedintelui PSD Victor Pomta. Cei care aderă la solicitarea de solidaritate între liderii opoziţiei, Crin Antonescu şi Victor Ponta, pot confirma în comentariile asupra acestui text sau scriind pe adresa de email a AgenţieideCarte.ro (cipariu@yahoo.com). AgenţiadeCarte.ro sprijină demersul public al scriitorului Şerban Foarţă pentru responsabilizarea unei opoziţii unite. http://www.agentiadecarte.ro/2010/08/exclusivscrisoare-nedeschisa-inca-scrisa-de-scriitorul-serban-f… […]
Sper ca gestul tau sa-i uimeasca pe unii, sa dea de gandit altora, sa fie tratat ca o limita a suportabilitatii unor oameni care vor, doar, sa le fie mai bine in propria tzara. (Ubi bene, ibi patria, Cicero)
Viatza in Romania a devenit obositoare shi, fara a dori sa faci politica, te trezeshti ca o faci. Priveshti crispat spre viitorul incert si te intrebi daca, intr-adevar, aici e locul tau. Nu mai e la moda sa iei atitudine, oricum „apa shi untdelemnul”, cum spune dl Iaru, nu se revolta. Parca e shi mai rau decat in zicala cu mamaliga ce a ajuns sa explodeze. Apa shi undelemnul te duc cu gandul la spalatul picioarelor. Care, pana la urma, e un gest sacru. Sa fie doar o metafora? Sa ne fi intors in timp, crezand ca mergem inainte, intr-un fel, cam ca in dansul lui Michael Jackson?
Aveti naivitatea (obligatorie) a poetului care isi traieste zilele la Timisoara. Domnia voastra nu locuiti intr-un judet in care de 20 de ani acelasi partid taie si spanzura. Cazul meu, in Arges. Unde cuvantul „mafie” a devenit sinonim cu PSD. Si unde aceleasi firme isi adjudeca toate licitatiile, unde acelasi DNA da NUP-uri pe banda rulanta pe zecile de dosare ale unor infractori binecunoscuti care au tinut si tin capul de afis ca niste veritabili mafioti, unde s-a inventat mita electorala, turismul electoral, implicit votul multiplu, unde fostii turnatori (dovediti cu acte in regula de CNSAS) conduc „destinele” judetului acesta napastuit. Judet care i-a dat pe Bratieni, pe Ion Mihalache, pe Ion Antonescu !… Despre Crin Antonescu, alias Porumbacu (numele sau de cod) n-as vrea sa vorbesc. Sunt liberal din tata-n fiu si ma doare !
Domnule Sebastian,
sunt de acord cu Dvs ca locuiesc in Timisoara; si ca, la limita, pot fi naiv.
Naivii, insa, nu cultiva, ca asa-zisii realisti, pesimismul, defetismul, fatalismul. Ei sunt putzin mai entuziasti si de mai buna-, pe cat cred, credintza.
Nu numai ca nu cultiva asemenea (senti)mentalitatzi, dar nici nu le induc, cu mult succes, unui popor tot mai abulic si mai trist, gata, mereu, sa le accepte, fie prin zestre ancestrala, fie din cauza unei mizerii care inabusa orice sperantza. Ca dupa ce-i treci pragul Infernului lui Dante.
In rest, eu sunt convins de faptul ca pesimismul, defetismul, fatalismul s.a.m.d. sunt, dupa circumstantze, o forma de intoxicare, – care emana din oficinele Puterii (iar in farmacii sunt separate, de leacurile „inocente”, printr-o inscriptzie care, altadata, suna in felul urmator: Venena & separanda).
Toxina respectiva ia, indeobste, forma unei intrebari (retorice) stupide: „Pai, ailaltzi sunt mai buni?!”.
La ora asta, o asemenea toxina tzine de criptopedelism.
Departe de mine, totusi, naivitatea tampa de a vedea in pesedisti sau liberali niste ingerasi fara cusur. Pana si Lucifer va fi fost inger! Numai ca eu nu-i judec „la pachet”, ca, bunaoara, criptopedelistii.
Altminteri, va felicit pentru faptul ca suntetzi liberal „din tata-n fiu” si mandru ca, din judetzul Dvs, provin Bratienii, critori ai unei alte, fatza de asta, Romanii. Felicitari si pentru Mihalache, ce era, totusi, antiliberal, dar care, la ananghie, a facut front comun, ca si Maniu, cu Bratienii… Cat despre generalul si, mai pe urma, maresalul Antonescu, stiu ca, si pe unii, si pe altzii, i-a pus sub interdictzie cat timp a guvernat.
(Povestea cu actualul Antonescu – pe care trebuie sa spun ca l-am votat – o aflu, astazi, de la Dvs.)
P.S. Faptului ca poetzii sunt „naivi” („naivi” in chip „obligatoriu”) ii datoreaza Frantza tricolorul, iar nu drapelul rosu monocrom. Adica un regim pluripartit, iar nu unul de o singura culoare: rosie, neagra, bruna (sau oranj). – Salvatorul tricolorului francez (in dauna unei bandiere rosii bolsevice) este poetul Lamartine, ministru in Guvernul provizoriu al Frantzei pasoptiste…
Dle Foarta,
Va asigur de respectul meu, iar chestia cu naivitatea ati inteles-o prea bine ! A imparti clasa politica din Romania pe culori este o reala naivitate. In cvasitoatalitatea ei aceasta clasa este una penibila, lamentabila. Cat despre doctrine… „Povestea” cu Porumbacu nu este o poveste. George Crin Laurenţiu Antonescu (n. 21 septembrie 1959, Tulcea) este un politician roman, în prezent preşedintele Partidului Naţional Liberal (PNL). Dosarul de securist al lui Crin Antonescu este 2456sca/ DSS 01429. Antonescu chiar a fost turnător la securitate !
Prefer poezia, maestre !
Dle Sebastian,
sper sa nu ma consideratzi un grafoman incorigibil; sau ca, dat fiind repaosul duminical, nu am ce face.
Va raspund, in primul rand, din politetze. In al doilea, pentru ca suntetzi un om civilizat. (Nu ra^detzi, – la noi, astazi, nu-s prea multzi!)
(In alta paranteza, fie spus, daca, in lipsa diacriticelor, fac apel la „tz”-uri – si, cateodata, „sh”-uri – e, nu din ifos manierist, ci pentru ca, bunaoara, un om cu doua fete nu e, obligatotiu, un om cu doua fetze (tot astfel cum o infirmiera posesoare a, prin definitzie, doua fese, poate avea shi,-n ma^na, doua feshe!).
In fine, nu stiu ce sa zic de Porumbacu. Mi-ar parea foarte rau sa fie astfel. Am studiat la scoala, candva, acum multzi ani, o poetesa omonima, Porumbacu. Speram ca-i singura cu acest nume.
Se impune, totushi, un distinguo: Securitatea va fi fost asha sinistra, incat e anevoie sa fii sigur chiar de dosarul unui om de rand; dar’mite de al unuia politic, – ce poate fi victima unei intoxicari, a unei contrafactzii grosolane, s.a.m.d. Eu, unul, nu ash da cu piatra prea ushor… Crin nu-i un… crin, probabil, dar nici o uscatura, ci, eventual, un ghimpe in ochii stim noi cui!
Apropo, acum, de „lamentabili”, de „penibilii” politicieni ai nostri. Daca regula democratziei este, inca, alternativa la putere (iar nu razmeriza, sa zicem), e clar ca n-avem incotro si facem apel la cei ce au (sau pot avea) nishte puteri decizionale.
In incheiere, tzin sa va asigur ca poezia o prefer shi eu!
Stimate domnule Serban Foarta,
Eu cred ca inainte de a face apel la cei doi lideri,
ar trebui facut un apel la constiinta tuturor depuatilor si senatorilor PDL si a sustintorilor actualei puteri, prin care sa se arate ca tara merge intr-o directie gresita
si ca nici mijloacele de coercitie, nici organele de represune n-o s-o poata scoate din criza econnmica, politca si mai ales morala.
Ca ar trebui creat un climat de incredere,
de stimulare a initiativei de orice fel.
Supravegherea, controlul, amenintarea din umbra nu sint o solutie pentru o societate sanatoasa,
acestea
nu pot da nastre decit la suspiciune, la apatie si la blocarea oricarei initiative.
Eu cred ca statul ar trebui sa aiba mai mare incredere in societete si in om
decit in organele sale de control si supracontrol,
care nu pot rezolva probeleme economice, nici cele de ordin moral…
Alesii poporului au fost investiti sa
lucreze pentru bunastarea natiunii,
nu pentru umilirea ei…
Cred ca un astfel de mesaj
venit din partea mediului cultural ar trezi
multe suflete aflate in amortire.
Nu cred ca alesii PDL sint
mai rai decit altii, cred ca un apel la contsiinta lor
ar rezolva multe probleme…
Cu toata increderea,
Nichita Danilov
Sunt de acord cu tot ceea ce spune marele poet Serban Foarta si dacă e nevoie de o cosemnatura a mea, o dau cu toată placerea. Ioan Grosan
Mestere, din indepartata Creta, ma alatur lui Serban Foarta si semnez scrisoarea.
Auguri. cd, l. a.
Așteptăm ecoul în spațiul Crino – Pontic!!
Stimate domnule Nichita Danilov,
nu cred nici eu ca, in principiu, aleshii PDL ar fi mai rai decat ceilaltzi aleshi.
Numai ca, deocamdata, printr-o numaratoare cam dubioasa, ei, shi nu ceilaltzi, sunt Puterea sau, doar, se afla la putere.
Apelul Dvs la constiintza nu ar putea sa se-adreseze decat acelora ce-o au. Ma indoiesc, insa, ca multzii domni si doamnele (nu tot atat de multe) ce reprezinta PDL-ul pe sticla micilor ecrane (pentru ca, altfel, n-am relatzii cu dumnealor, si nici nu tzin!) sunt, pana la noi ordine, capabili sa-shi depasheasca arogantza shi, uneori, mitocania, aerele de asha-zishi majoritari, reaua-credintza, agresivitatea, – dialogul cu ei fiind, indeobshte, unul cu totul imposibil.
Daca sunt grav hipoacuzici, nu-i acuz! Dar ca-shi pun vata in urechi, sau degetele, tot acolo, da!
Oare suficientza, ostentatzia (vestimentara, cel putzin, a primadonei guvernarii) si altele de soiul asta, ar putea duce la climatul (tonifiant) de incredere, visat de Dvs? Datzi-mi voie sa ma indoiesc.
Credetzi ca, intr-o doara, dl Hoara s-ar schimba-n apostol, bunaoara? Sau dl Boc, intr-un boboc (de roza)? Sau, ca sa ma exprim in proza, dl TRU, in altceva decat o fosta trufanda a unui dejun prezidentzial? Sau ca dl Flutur shi-ar aduce aminte, intr-o buna zi, ca shi dumnealui a fost o larva, – ca noi totzi, in stadiul intrauterin? Ca, vorba unui D-zeu, pumnul si palma vor intra „in amortzire”, amutzire, adormire?
Ash continua, dar s-a facut tarziu.
Cu toata incredere (in Dvs, – si mai deloc in dumnealor),
Serban Foarta
Itzi multzumesc din suflet, Ioan Grosan!
Salutari, Liviu Antonesei, in insula (solubila in apa!) in care te gaseshti acum!
Domnule Cornavin, sa ashteptam!
Numele Dvs e marca unui ceas helvet, ce nu se insheala niciodata.
El sa ne masoare ashteptarea!
Ii multzumesc, in fine, Liei Faur, ce-a intzeles un lucru esentzial: ca atunci cand viatza devine o corvoada, chiar fara sa vrei sa faci politica, o faci.
E drept: a contre coeur, insa o faci.
Cand nu mai potzi sa taci, o faci.
Nu numai, insa, pentru asta; ci tocmai fiindca NU eshti/NU potzi fi politician, politicastru, politruc, – totzi ashtia pentru care, din pacate, politica e, daca nu politzie sau plata unor politze mai vechi, o maxima impolitetze.
Cat despre „Regele muzicii Pop”, va mai amintitzi cum dl Stolo, complicele plansului crocodilian, il implora, in calitate de premier, pe Domnul Michael sa pogoare din cerul unei sali de teatru?!
Dragă Şerbane,
Te rog, nu pune la inimă. Nu există nici un dosar Porumbacu. Să fie clar. Sub aparenţa onctuoasă de veritabil liberal (oho, şi încă un liberal dezamăgit! – nu mă-nnebuni, ţaţo!) nu e decît aceeaşi mentalitate că „celălalt” e musai să fie negru şi cu limba despicată. Propagandă pură.
Cînd aud declaraţiile liberalilor dezamăgiţi, îmi vine să pun mîna pe vorba lui Goebbels! 🙂
Acum, întrebarea. Crin vrea taxa unică mică şi scăderea TVA. Ponta vrea mărirea proporţională a taxelor. Spune-mi tu, că eşti, poate mai clarvăzător ca mine, cine va urma pe cine? Cine ce program va accepta?
De aia cred că nu e posibilă o mez(alianţă) liberal-socialistă.
Am vrut să scriu:
eşti, poate, mai clarvăzător
dar mi-a sărit virgula.
Sorin Roşca Stănescu a scris un editorial, „Mişcare de şah împotriva tandemului Ponta – Antonescu”, pornind de la Scrisoarea Nedeschisă Încă. Îl puteţi citi la următoarea adresă web: http://www.sroscas.ro/site/2010/08/29/miscare-de-sah-impotriva-tandemului-ponta-antonescu/#more-37059 .
Nu pun la inima, draga Florin… Am banuit ca „Porumbacu” e, daca e, un document fictiv sau un dosar p(r)ostfabricat!
Dreptatea e de partea ta si in privintza liberalilor dezincantatzi. Cat despre „liberali din tata-n fiu”, parca ar fi vorba de nishte printzi dinashti. Numai ca dinastia Bratienilor (din Argesh) va fi avut, pana si ea, un… dintatanfiu cam disident, anume George I. I. C. Bratianu.
Nu, insa, despre asta-i vorba, ci despre un malentendu, riscand sa se preschimbe intr-o logomahie infinita. Eu, in „Scrisoarea nedeschisa inca” (scrisa dintr-o suflare, daca vrei), nu militam pentru (con)fuziunea a doua formatziuni adverse ce ar dormi-n acelashi pat. Nu un pat comun anvizajam, ci un pact, simplu,de neagresiune si, eventual, o minima concordie in vederea unui scop urgent. Altminteri, liberalii (minoritari in Parlament) au fost, vreo trei ani, sprijinitzi de mult mai numeroshii pesedishti. Si epoca aceea n-a fost chiar foarte proasta. – Nu i se recunoashte niciun merit dlui Popescu-Tariceanu, cu toate ca domnia sa i-a tzinut piept, cu demnitate, unui mai-mare abuziv. Avea, de altfel, si carura de veritabil om politic. Mai este injurat si astazi ca n-a dat lefuri la profesori (dupa ce, parca, le-a dublat), pentru ca nu-i pe gustul natziei, – cum nu-i nici dl Vozganian, om de litere cu totul remarcabil si, a ses heures, pianist de marca. (Am emulat cu el, acum un an, si shtiu preabine ce vorbesc! – Dar ce sa-i faci, daca romanu-i manelist?!)
„Clarvazator” sau nu, un lucru-i cert: in fatza unui rau major, dihoniile ar trebui sa inceteze. Sper intr-un contract sinalagmatic (si temporar, se intzelege), iar nu intr-un mariaj etern, intre aceste formatziuni.
Pe cat mai curand,
Serban
De cand e la Realitatea (unii zic Penalitatea) dl. Iaru le shtie pe toate si la toate are solutzii. E iute ca Vantu’. Shi eu ca shi domnul de mai sus, ca shi multi altzii am citit, inclusiv pe blogul lui Crin, cel mai chiulangiu parlamentar roman (2% prezente – da’ nici asta nu exista la domnu’ Iaru), despre dosarul cu pricina cu citarea fara echivoc a surselor (www.z-ziarul.ro, http://www.ne-cenzurat.ro s.a). Dar poate ca noi, cei care am citit, suntem idiotzi… Succes in tot ceea ce intreprindetzi, dle Serban Foarta !
http://www.crinantonescu.ro/Blog/CrinAntonescu/art/98/Probleme.html
Crin, de altfel, nici nu dezminte, nici macar pe blogul personal, acolo unde toti suntem zmei !
Stimata Doamna,
daca-i asha cum spunetzi, nu pot sa fiu decat, fireshte, contrariat.
N-am cercetat, inca, cele doua documente pe care Dvs le citatzi.
Mi-e, de altminteri, greu s-o fac.
Nici chiar dosaru-mi propriu nu l-am solicitat, temandu-ma de revelatzii negre:
nu-i vorba de turnatorii „banale”, ci de tradarea, eventual, a unui prieten,
caruia i te vei confesat, de-a lungul anilor, cu inima deschisa.
Inca o data: fie ca e asha, fie ca nu-i, te ia cu fiori cand te gandeshti la cate
crime si tradari, la cate turpitudini si abjectzii, plus un climat de permanenta
suspiciune (care mai dainuie si astazi), a dus „visul de aur al omenirii”. Punct.
Sper ca nu si punct-si-de-la-capat!
Omagii,
Serban Foarta
Ma intorc la dl Cornavin, – shi-l felicit, daca mi-e permis, pentru subtila, vag ironica sintagma, anume:
„spatziul Crino – Pontic”!
Da, domnule, Foarta. Speranta moare ultima. Iar daca am ajuns sa ne legam sperantele de Ponta si de Antonescu e grav. Si totusi o fac. Ma raliez scrisorii Dumneavoastra. Si imi mai ingadui o iluzie, Ca se vor trezi si intelectualii Timisoarei, aceia dintre ei care au girat si mai gireaza ,din posturi bine platite, cataclismul numit Traian Basescu. Sa nu uitam ca reactiile lor isterice au subminat alianta la care faceti Dumneavoastra acum apel.
Stimate domnule Mircea Morariu,
nu am “ajuns sa ne legam sperantzele de Ponta”, dupa cum nici “de Antolescu”. Cei doi sunt, insa, nishte posibili demnitari, carora le este cu putintza sa faca un, asha-zicand, „pustiu de bine”: nu sa salveze Romania, ci s-o puna pe un alt fagash. Ei, cu echipele lor, desigur. Daca, in tzara (oarecum) a noastra, se invoca tot mai mult un “salvator”, inseamna ca mentalitatea romanilor e una tribal-rapsodica, de tip arhaic, revolut… Politica, insa, nu-i soteriologie, ea nu ashteapta un Mesia, ci, mai prozaic, o mai buna, mai echitabila, mai justa, mai eficace, mai onesta, mai spornica si mai inteligenta administrare a veniturilor tzarii, a resurselor ei (cate mai sunt) si,-n caz de criza, a penuriei sale. (Cf. “Eu imi apar saracia…”!) – Cam despre asta-i vorba. Eu nu vad, in cei doi (vremelnici) shefi ai partidelor shtiute, nishte indivizi providentziali; nu vad nici, baremi, nishte buni administratori (fiindca se poate sa nu fie). Vad doar atat: nishte fruntashi politici, care, nemaishicanandu-se aiurea, s-ar uni, fie si doar de circumstantza, pentru ca, impreuna cu niscaiva defectori ai taberei portocalii, sa nu mai tinda asimptotic la rasturnarea unor incompetentzi si samavolnici, – ci sa-shi atinga realmente scopul… Altfel, mai totzi cei ashteptatzi (in chip mesianic), cu flori, de marile multzimi , pe un cal alb (nu pe asin!), au sfarshit prin a deveni nu, evident, mantuitori, ci cavalerii destoinici ai Apocalipsei!
Exact asta as dori sa vad si eu in cei doi, domnule Foarta. Din pacate, nici macar atit nu pot sa faca. Sa isi dea mina sprea gasi o solutie de iesire din impas, Sunt orgoliosi, vorbareti, nedestoinici, nepregatiti.. Vorba lui Raymond Queneau- Vorbesti, vorbesti, atita stii sa faci.
Grav e ce fac intelectualii. Incepind cu Mircea Mihaies. E prea destept ca sa mai pot crede ca il apara pe Basescu din convingere. E determinat doar de multiplele sinecuri. O intreaga Antologie a rusinii i-ar putea fi dedicata. Numai ca nu mai avem nici macar un Virgil Ierunca.
Poziția dumneavoastră este de bun- simț, domnule Foarță. Sper să vă și asculte adresanții… Sunt de acord. Semnez.
Dragă Şerban
Fireşte, iată, bătaia-n retragere e ruptă din rai. Între a fi chiulangiu (o, ce plăcere) şi turnător, e, totuşi, o diferenţă, nu-i aşa? Cînd iei din scurt pe aceşti acuzatori, numai ce-i vezi cum bat în retragere! Mie nu-mi plac tipii pizdoşi la datorie, precum actualul prim. Mai bine chiulangiu decît pedelist dobiboc. 🙂
Cît despre lauda ta la adresa fostului prim ministru, abia acum ne dăm seama ce uragan a înfruntat numitul (pe nedrept) Motocicleanu trei ani de-a rîndul. Într-adevăr, toată lumea a uitat dublarea sustenabilă a salariilor, triplarea pensiilor, refuzul sinucigaş al celor 50% de pomeni electorale (i-a costat pe liberali cel puţin 5 procente, dar n-au cedat). Cînd e să zicem că TOŢI politicienii sînt la fel, ar trebui să belim bine ochii, mai ales acum, cînd belim altceva, dar de pomană!
Cît despre chestia cu (ne)răspunsul pe blog, astfel de deducţii savante mă fac să rîd. La cîte înjurături a primit bietul taică-meu, la cîte perversiuni a fost supusă mama, la ce trafic de carne vie mi-au fost îndrumaţi copiii, apoi ce munţi de gunoaie mi-au fost aburcate-n spinare, ar fi trebuit să scriu tone de dezminţiri şi replici. Ca şi aici. Ce legătură are faptul că ţin o emisiune cu justeţea opiniilor (punem pariu că voi fi făcut „omul lui Vîntu”, apoi al lui „Nuş” în următoarele postări? Deşi nu am auzit pe nici unul dintre acuzatori consolîndu-mă pentru emisiunea pierdută de la TVR – dar să lăsăm)? Dacă argumentul împotriva ideilor mele e apartenenţa mea la o televiziune, dă-mi voie să-l ignor imediat şi definitiv pe preopinent. Repet: definitiv.
P.S.: Nu mi-ar plăcea să aflu că ieşirea din criză se va face exclusiv financiar, prin noi taxe şi impozite, că minimul liberalism cîştigat va fi aruncat pe făraş.
Doamnelor, domnilor, – aflu, acum, nu fără o plăcere de ordin ortografic, de la buna mea gazdă, Dan Mircea Cipariu, că mesajele de pe AgenţiadeCarte.ro por fi agrementate cu semnele diacritice de rigoare printr-un simplu click pe RO-ul infrapaginal.
Aveţi dreptate, domnule Morariu: sinecuriştii sunt pupincurişti, – din obligaţie, unii; alţii – din vocaţie.
Un singur lucru nu pot înţelege: de ce nu vreţi chiar Dvs (sau un altul) sa (re)jucaţi rolul lui Virgil
Ierunca?!
Doamnelor, Domnilor,
îmi pare rău, – dar dacă, în principiu, privim cu un ochi sceptic (ba chiar ostil, căci mult prea partizan) posibilitatea unei concilieri a pesediştilor cu liberalii, a, în speţă, dlui Ponta cu dl Antonescu, înseamnă că ultima soluţie (pe lângă, improbabilă, o altă, ne-, insă, decembristă, revoluţie) a unei ţări în colaps, ca a noastră, e a MĂGARULUI LUI BURIDAN!
Acest simpatic patruped, tot stând în cumpănă, flămând şi însetat, între mormanul de nutreţ şi apa, tot mai încropită, din găleată, ajunge, bietul, să-şi dea duhul, şi de foame, şi de sete, – stimabili interlocutori!
Un singur lucru bănui că ignoră dobitocul nostru aporetic: dacă nutreţul e în „hăis”, iar apa-n „cea”, sau în „cea” nutreţul şi,-n „hăis”, apa.
Stimate domnule Foarţă,
Vă mulţumesc pentru epistola trimisă, cu toate că sunt sceptic în privinţa ecoului, ca să nu mai vorbesc de efect. Politicienii le ştiu pe-ale lor, interesul naţional contează prea puţin în ceea ce fac. Totul este fard, mascând interese strict personale sau, cel mult, de partid. Şi fiind vorba şi de asemenea instituţii, partidul ce-l are drept preşedinte „de onoare” pe Ion Iliescu e un fel de zeamă de varză murată cu termenul de garanţie (dacă l-a avut cândva) de mult depaşit.
Ceea ce nu mă împiedica să vă doresc succes!
Radu Ulmeanu
Vorba ta, nu pune la inima, Florin, – Floriniarule, vreau să zic.
Mărturisesc că nu-mi dau seama, întotdeauna, de sensul (anti)frazelor pe care le emiţi. Vorbeşti, adesea,-n dodii sau doi peri, într-un stil frizând frivolitatea, – binevenită, de altminteri, între atâţia inşi greoi, stupid-solemni şi fără haz…
Din alineatul 2, de pildă, al ultimei tale intervenţii, reţin, după ce las în urmă „uragan”-ul (cam prea hiperbolic şi, într-astfel, susceptibil de râs gros şi băşcălie) şi trec şi de haiosul (malgré toi) „Motocicleanu”, – reţin, ziceam, fiind intru totul de acord, că nu „TOŢI politicienii sunt la fel”! Ca şi cum ar fi vreo comparaţie între (să-i zic şi eu) Motociclea şi multi-recicleanul Boc!
Aşa e, dragă Floriniaru: nu TOŢI politicienii sunt la fel, – după cum insinuează pe la colţuri, pe bancă,-n parc, la cârciumă, la cozi, ca şi în faţa micilor ecrane – în scârbă, privind, însă, sticla cu desfătare masochistă – diverşii noştri inşi de bine, diversioniştii de carieră (cu trese-n loc de căptuşeală!), ca şi, fireşte, criptopedeliştii (cum, altădată, criptopesediştii sau cum, de-a pururi, imbecilii inocenţi).
Să auzim (cum îşi spuneau doi semisurzi) de bine, de rău, Florin!
Dragă Şerban
Ba, aşa cum te ştiu, ai priceput prea bine (iar Motocicleanu era o invenţie pamfletară de Bucureşti la adresa lui Tăriceanu). Uraganul a fost furia prezidenţială care l-a tocat trei ani şi jumătate, zi de zi, ceas de ceas şi în proporţie de masă. Dacă energia cotroceană ar fi fost măcar neutră, nu ne-am fi pierdut timpul cu prostii şi n-am fi ajuns aici! Iată că, împins din spate cu briza pupei, ocrotit, împrumutat, dorlotat, alintat, protejat, bibilit, actualul prim ministru dă-n gropi pe bătăturile noastre!
Invenţia cu „toţi sînt la fel” e ultima găselniţă, valul menit să le astupe gura cetăţenilor, pentru a ajunge la concluzia finală: „Păi, dacă toţi sînt la fel, de ce să-i schimbăm pe ăştia?”
Numai că, dacă în timpul lui Tăriceanu era atît de rău, iar în vremea lui Boc, atît de bine, spune-mi cum mama dracului era atunci atît de bine, iar acum – atît de rău!
Din această dilemă nu puteţi ieşi!
Am înţeles, Florin, prea bine. – Dar „uragan” mi s-a părut cam mult pentru o jalnică vântoasă fără busolă, fără noimă, fără direcţie – alta decât aceea de a face să eşueze, între stânci, orice corabie pe neplacul unui căpitan de cursă lungă (şi, după cât se pare, foarte lungă). Dacă „secundul” Tăriceanu ar fi consimţit sa-l care-n spate
(ca „prietenul” căruia liftul navei i se defectase, – hă, hă, hă!), n-ar fi avut, desigur, parte de hula unui preşedinte obstrucţionist prin excelenţă şi opiniatru în exces. N-am vrut să supraapreciez o vântureşniţă meschină, făcând din ea un… hurricane!
Altminteri, de acord cu tine.
Erratum: în comenariul anterior al meu, a se citi Motocicleanu (în loc de aberantul Motociclea).
Domnule Serban Foarta aveti dreptate. Singura noastra solutie de a iesi din infernul creat de o MAFIE fara principii este ca toata opozitia + UDMR(care cad in picioare ca pisicile) + parlamentari PD-L sa doboare guvernul si pe diavolul intruchipat in basescu.
Vîntoasă să-i rămînă numele!
Eu am crezut că era o întrerupere forţată (Motociclea), ca să-i iasă coada la Boc… recicleanu. 🙂 Foarte bună caracterizare. Recicleanu! Hai s-o folosim!
Durerea mea e că în acea luptă inutilă dintre 2005 şi 2008 noi toţi am pierdut… Toţi! Şi România a stat în loc să-şi rezolve preşedintele şi primul ministru lupta pentru întîietate. Şi ce-a ieşit? Învierea PSD-ului!
Mister Nobody, mă bucur că-mi daţi dreptate.
Cred că, în vreme ce stăm noi de vorbă, o alianţă e pe cale de-a se face.
Sper ca nu suntem chiar sinucigaşi!
Draga Florin, când doi se ceartă…
Numai că Preşedintele, căruia-i place harţa sau, baremi, hărţuirea, va fi aruncat, primul, mănuşa.
Premierul nu putea rămâne, o veşnicie, pushing ball-ul său: i s-a opus cu demnitate şi aplomb.
Cred, în rest, că, din nefericire pentru noi (şi finalmente, sper, şi pentru el), Băsescu Traian suferă de o deformare, incurabilă, profesională. Un căpitan, pe mare,-i un fel de suveran şi, la rigoare, chiar un despot.
Ceea ce ştie dumnealui este că,-n front, nu suflă nimeni. El nu-i un „primus inter pares”, cum ar fi legea pe uscat. (Doar că democraţia noastră e-o… bărbiereală pe uscat! Noroc că dl Căpitan nu poartă barbă. Cât despre scalp, i-ar prinde bine câte-o… loţiune de cenzură!) În fine, pentru dumnealui, premierul e un simplu mus. Musai să fie mus, ca Boc, pentru a nu fi debarcat pe-o insulă puţin pustie… Noi, ăştilalţi, nu suntem buni decât să spălăm puntea sau putina (dacă avem cu ce).
Fapt pentru care am şi scris acum 5 ani, în septembrie 2005, o ODĂ LA VODĂ, inspirată, pe urmele lui Zaharia Stancu, de un alt meşter corăbier:
Mândră corabia,
meşter cârmaciul!
Când mătură gabia
vreun val mai dibaciu,
el scoate prompt sabia
sau pune gârbaciul
pe valul ce,-n rabia
lui, cere haraciu
în vieţi şi, ca scabia,
se ţine de vraciul
destoinic ce, àbia,-i
stopase ravagiul…
Mândră… ş. cl.
Eu nu pronunţ àbia,
ci-abià, – dar gârbaciul
rimării în -àbia
mă schimbă-n cârpaciu
nedemn de corabia
pe care cârmaciul
o ia din Corabia
şi-o duce, robaciu
până hăt în Arabia, –
ca turma lui, baciul…
Mândră… ş. cl.
Thalassa,-n rabia
ei, a naufragiu
îşi cască larg labia
zimţată,-n oragiul
în care, ca vrabia
cea fără coragiu,
zăcem pe corabia
pe care cîrmaciul
o mână cu sabia
în mână, dibaciu…
Mândră… ş. cl.
Puteaţi scrie poezia de mai sus chiar astăzi! De ce vreţi sa credem că aţi fost un clarvăzător?
Că nu am scris-o astăzi, e simplu de probat: textul a apărut în „Dilema veche”, 28 oct. – 3 nov. 2005, p. 6.
S-a reeditat, peste doi ani, în cartea graficianului Ion Barbu, intitulată chiar aşa: ODĂ LA VODĂ (Ed. Polirom, Iaşi, 2007, pp. 6-8). Acolo, poezia avea şi un GLOSAR: Stancu Zaharia, „desculţ”; gabie, „platformă cu balustradă aşezată la capătul de sus al catargului unei nave pentru a permite observarea orizontului şi (la corăbiile cu pânze) manevrarea pânzelor”; gârbaci, „bici mai dihai” (utilizat, pe vremuri, şi de Xerxes); rabie, „turbare”; haraci, „tribut” (licit); scabie, „râie”; vraci, „taumaturg, şaman sau guru carismatic”; Corabia, ilustru port la Dunăre; robaci, „harnic, muncitor”; Arabia, nume generic pentru spaţiul musulman; „ca turma lui baciul”, aluzie la transhumanţă; Thalatta, „mare greacă” [a nu se confunda cu lacul Greaca!]; naufragiu, pronunţabil, în ocurenţă, trisilabic: nau-fra-giu; labie [zimţată], no comment!; oragiu, „furtună”; coragiu, versiune rustică a lui curaj… P.-S. Atenţie la regimul diferit: 1) verb, 2) substantiv, al unuia şi-aceluiaşi cuvânt din rândurile antepenultim şi penultim), anume mână. (Adăugăm că cele două versuri se referă la [înde]mânare, iar nu la mânărie!)
O lămurire necesară: Prietenul meu Dan Mircea, „alintat” Don Cipario, a avut amabilitatea să insereze, în antetul acestei pagini, un vehicul inventat de mine, numele căruia ar fi… bibicicleta.
În comentariu-mi propriu datat „august 31, 2010 at 12:44 pm”, excedat de obstinata mefienţă a unora privind reconcilierea (fie şi una strict conjuncturală) a PSD-ului cu PNL-ul, consideram că, în afara unei asemenea, concordii, singura soluţie de-a (nu!) ieşi din colaps şi marasm, este aceea a unui celebru măgar răpus de propria-i indecizie absurdă şi sinucigaşă.
Nu bat şaua să priceapă… iapasina, căci bibicicleta-i fără şa (spre deosebire de tandemul de care am avea nevoie).
Oricum, la limită, ea ar putea sluji drept logo (logoclonic, căci e o bi-bi-cicletă) al unei Românii buridaneşti,
sinucigaşe şi absurde, – cu inscripţia FAREWELL, ROUMANIA!
Exista (INCA) o parte a societatii romanesti care se bucura ca „pe 6 decembrie nu au iesit comunistii”(au ei oare habar ca intocmai comunistii (Comunishtii adevarati) sunt cei care, in noiembrie 1946, au „rasturnat” in mod grosolan (sau gros(s)olano moddo-ca sa il citez chiar pe autorul Scrisorii Nedeschise,inca) rezultatele alegerilor, distrugand complet un parcurs normal al Romaniei-sau tot domnul Tariceanu este de vina si pentru asta?!-), uitand parca sa se intristeze de faptul ca au salarii cu 25% mai mici, ca au de platit un TVA mai mare, ca isi au dreptul de autor impozitat etc.. Nu am de gand sa judec pe nimeni, ma intreb insa daca aceasta parte a societatii romanesti se simte bine, acum, in „democratie”, sau s-ar fi simtit macar un strop mai bine in „comunism”, daca altele erau rezultatele in iarna lui 2009?
Ader total la demersul dumneavoastra, domnule Foarta, indraznind sa cred ca, intr-un asemenea moment, „concursul de frumusete” (pentru a cita un fost prim-minsitru) dintre domnii Antonescu si Ponta trebuia sa fie inlocuit cu unul de Skandenberg (sa zicem), in care o mana sa fie Puterea iar cealalta opozitia unita!
Va felicit si va multumescm domnule Serban Foarta, pentru acest demers!
Stimate Noel Negrea,
puneţi o problemă (ultra)importantă: aceea a electoratului ilogic şi/sau a logicii electorale, – sublime, dar inexistente.
Alegerile, din păcate,-n România, nu sunt un act matur şi responsabil, ci unul pur emoţional, votanţii devotându-se pe baza unor criterii, mai curând, feromoniale (!) cutărui sau cutărui candidat.
Logica majorităţii lor e a microbiştilor din fotbal, – întărâtaţi de însăşi ideea de competiţie. Dacă ar fi posibil, s-ar juca fără adversar, sau nimicindu-l fizic.
Ei, microbiştii, îşi deifică propriii favoriţi, chiar şi atunci când sunt nişte mediocri. Şi o fac întrucât, la rându-le mediocri, se recunosc în ei. Ideea de competiţie netrucată, ca şi fair-play-ul, nu sunt pe placul unor inşi crescuţi în spirit PCR-istic, adică Pile, Cunoştinţe şi Relaţii.
Cum nu le spune mai-nimic un meci necâştigat „pă bune”, nici frauda electorală nu-i revoltă.
Pe cei câţiva, prea puţini (şi singuri), aceasta,-n loc să-i indigneze, îi dezgustă, – nemaiurnindu-se la urne!
Şi iată cum civismul, treptat, se schimbă în cinism.
Cu mulţumiri pentru că mi-aţi dat ocazia să-mi limpezesc unele gânduri, – Şerban Foarţă
Superb blogul!Felicitari!
Intrati pe Blogul oficial al Maresalului Antonescu http://maresalionantonescu.blogspot.com/ si participati la sondajul de opinie despre Maresalul Antonescu.
De asemenea lasa-ti si un link pentru a putea trimite lumea la acest articol.
„Prefer să mor în mocirlă într-o Românie Mare decât să mor în paradisul unei Românii mici.”
Maresal Antonescu
FELICITARI PENTRU BLOG !!!SUPER TARE!!
INTRATI PE BLOGUL OFICIAL AL MARESALULUI ION ANTONESCU
http://maresalionantonescu.blogspot.com/
SI LASA-TI UN LINK CU BLOGUL DUMNEAVOASTRA PENTRU A PUTEA TRIMTE PERSOANE PE BLOGUL DUMNEAVOASTRA DACA SUNTETI DE ACORD!
VA MULTUMESC