În curând, la Editura Polirom, va fi publicat romanul “Marina” de Carlos Ruiz Zafon, în traducerea din limba spaniolă a Ileanei Scipione. Volumul va primi semnalul tipografic la sfâşitul săptămânii viitoare, apărând în colecţia BIBLIOTECA POLIROM.
“Marina” este cartea preferată de Carlos Ruiz Zafón dintre toate cele pe care le-a scris, fiind o fermecătoare fantezie gotică ce are drept fundal Barcelona anilor ’70. Carlos Ruiz Zafón este cunoscut multor cititori datorită bestsellerului internaţional “Umbra vântului”. De acelaşi autor, în colecţia Biblioteca Polirom a mai apărut în traducere romanul “Jocul îngerului”.
“Prietene cititor,
Am gândit întotdeauna că orice scriitor, fie că o admite, fie că nu, are în biblioteca lui câteva titluri favorite. Predilecţia pentru ele n-are aproape niciodată legătură cu valoarea literară intrinsecă a operei sau cu bogăţia ori sărăcia pe care i le-a adus publicarea ei. Dintr-un motiv ciudat, el se simte mai apropiat de unele dintre personajele create, fără să poată explica prea bine de ce. Dintre toate cărţile pe care le-am publicat de când am început să exercit strania meserie de romancier, prin 1992, favorita mea este “Marina”. Am scris acest roman la Los Angeles, în 1996 şi 1997. Aveam pe atunci aproape treizeci şi trei de ani şi începeam să bănuiesc că ceea ce un nătărău numise „prima tinereţe” îmi scăpa printre degete cu o viteză de crucişător. Mai înainte, publicasem trei romane pentru adolescenţi şi, curând după ce am început să scriu “Marina”, am fost sigur că ea avea să fie ultima de acest gen. Pe măsură ce romanul avansa, întreaga lui istorie începea să miroasă a rămas bun, iar când eram aproape gata am avut impresia că o parte din mine, ceva ce nici astăzi nu ştiu foarte bine ce era, dar care îmi lipseşte zilnic, a rămas în el pe vecie. E posibil ca “Marina” să fie romanul cel mai greu de definit şi clasificat, dar şi cel mai personal, poate, dintre toate cele pe care le-am scris. Ca o ironie a sorţii, publicarea sa mi-a provocat cele mai multe necazuri. Acest roman a supravieţuit unui deceniu de ediţii dintre cele mai proaste şi adeseori frauduloase, care uneori, fără ca eu să fi putut face prea mult pentru a o putea evita, au deconcertat mulţi cititori prin încercarea de a-l prezenta drept altceva decât era. Chiar şi aşa, cititori de toate vârstele şi condiţiile tot mai descoperă câte ceva în paginile lui, ajungând la mansarda sufletului despre care ne vorbeşte naratorul Óscar. “Marina” revine, în fine, acasă, iar cititorii descoperă acum pentru întâia oară povestea încheiată de Óscar în locul ei, în condiţiile mereu visate de autor. Poate că, ajutat de ei, acum voi putea înţelege de ce acest roman e tot atât de prezent în memoria mea ca în ziua când l-am încheiat şi am să-mi amintesc, cum ar zice Marina, ceea ce nicicând nu s-a petrecut. “, a scris Carlos Ruiz Zafon despre acest roman în iunie 2008.
