Marţi, 20 iulie 2010, biroul de presă al MCPN a trimis în atenţia presei un comunicat prin care respinge acuzaţiile domnului Ovidiu Popescu, proprietarul Palatului Ştirbei, monument istoric clasa A. Argumentele pe care MCPN le aduce sunt următoarele:
„În ultimele zile, în presă, a apărut insistent informaţia că domnul Ovidiu Popescu, proprietar al Palatului Ştirbei, din Calea Victoriei nr. 107, monument istoric clasa A, a acţionat în instanţă Ministerul Culturii si Patrimoniului Naţional şi, în solidar, pe fostul ministru Teodor Paleologu şi pe actualul ministru Kelemen Hunor. Motivul invocat de dl. Popescu este că domnia sa nu a obţinut avizul favorabil din partea Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice pentru un Plan Urbanistic Zonal (un proiect de construcţie) la adresa respectivă. Dl. Popescu afirmă că aşteaptă de peste şase luni un aviz favorabil la acest proiect şi că, în lipsa avizului, Palatul Ştirbei se degradează.
Punctul de vedere al MCPN este bazat pe următoarele fapte:
În noiembrie 2009, şedinţa CNMI a avut pe ordinea de zi discutarea avizului pentru Planul Urbanistic Zonal de pe Calea Victoriei nr. 107. Nota bene: proiectul respectiv nu se referea la restaurarea palatului Ştirbei, ci doar la construcţia unui imobil nou ce ar fi urmat să fie amplasat pe terenul din spatele Palatului Ştirbei! De altfel, nu există nicio solicitare înaintată Ministerului de către dl. Popescu în care să figureze explicit intenţia de restaurare a Palatului Ştirbei.
Anterior şedinţei CNMI, pe site-ul MCPN a fost postata ordinea de zi a şedinţei, având, la punctul despre proiectul Ştirbei, propunerea de ,,aviz favorabil” din partea Secţiunii de urbanism a Comisiei. La şedinţă, în urma dezbaterii, plenul Comisiei a luat hotărârea de a nu acorda acest aviz. Dl. Popescu face o confuzie deliberată între propunerea din ordinea de zi şi decizia finală luată, legal, în urma dezbaterii din plen.
La începutul anului 2010, noul ministru al Culturii şi Patrimoniului Naţional, domnul Kelemen Hunor, l-a primit în audienţă pe dl. Popescu în această problemă. Punctul de vedere al Ministerului a fost ca dl. Popescu, proprietarul palatului Ştirbei, să înainteze Ministerului un proiect nou, în care să se respecte normele prevăzute legal pentru construcţiile noi în ariile protejate.
De atunci, Ministerul nu a primit nici un fel de proiect sau documentaţie, însă dl. Popescu a continuat să afirme în diverse ocazii că aşteaptă încă (?!) din partea CNMI un aviz favorabil.
Desigur, este dreptul fiecărui cetăţean să-şi urmărească interesele legitime şi să se adreseze justiţiei dacă are impresia că este nedreptăţit. În cazul de faţă, însă, domnul Popescu impune în presă o versiune total deformată a realităţii. Se ştie vorba celebră că o minciună repetată de o mie de ori devine adevăr. Probabil că dl. Popescu se bazează pe crearea unui climat de opinie care să influenţeze dreapta judecată a cetăţenilor şi, în consecinţă, şi pe cea a reprezentanţilor instituţiilor statului.
În aceste condiţii, considerăm că atât Ministerul cât şi domnul ministru Kelemen Hunor, ca reprezentant legal al MCPN, au acţionat în deplină legalitate. Considerăm, de asemenea, că felul în care dl. Ovidiu Popescu a clamat în presă acţionarea în instanţă a Ministerului este ostentativ şi manipulator. Dl. Popescu încearcă să-i atragă de partea sa pe apărătorii patrimoniului naţional, dar omite să spună că proiectul pentru care a cerut aviz nu s-a referit niciodată la restaurarea Palatului Ştirbei, ci doar la ridicarea unei construcţii noi care, după cum arată datele proiectului (PUZ) prezentat în noiembrie 2009, nu întruneşte cerinţele impuse de lege. Prin urmare, degradarea Palatului Ştirbei nu are nicio legătură cu avizul pe care l-a solicitat (şi nu l-a primit) dl. Popescu.
Conservarea şi întreţinerea unui monument istoric constituie, conform legii, obligaţii ale proprietarului acelui monument. În cazul de faţă, dacă Palatul Ştirbei se degradează, responsabilitatea îi revine d-lui Ovidiu Popescu, proprietarul, care, repetăm, nu a solicitat niciodată către MCPN vreun aviz pentru restaurarea Palatului.”
Biroul de presă al MCPN
Si totusi, ticalosia s-a facut.
Ca pe Dambovita, nu mai este nicaieri in lume.
Pacat de frumusetea si unicitatea Bucurestiului, care se duce
pe apa sambetei datorita degradarii fiintei umane,
care in majoritate nu se mai recunoaste ca fiind creata de Dumnezeu, ci si-a asumat conditia degradanta de scoboratoare atee din jalnica maimuta darwinista, convinsa in nimicnicia ei ca poate face orice, pentru ca oricum nu o vede nimeni si nu o poate pedepsi nimeni …