Vineri, 23 iulie 2010, ora 19:00, în VerdeCafe (str. Domniţa Ruxandra 15, Bucureşti) are loc dezbaterea “Marea depresiune şi cinema-ul”, lector fiind criticul de film Anca Grădinariu. Evenimentul este organizat de Fundaţia Calea Victoriei.
Cum va afecta prelungita criză actuală artele şi entertainment-ul? Ce resurse şi ce strategii trebuie puse la bătaie, pentru ca publicul să continue să plătească un bilet de intrare? Poate înainte de a da un verdict şi o soluţie, cel mai bine a fi să ne uităm puţin în urmă, să facem o comparaţie cu ce s-a întâmplat în perioada Marii depresiuni.
Să descoperim cum a reuşit să contracareze Hollywood-ul, devenit încă din anii `20 centrul cinematografiei mondiale, această criză, cum a izbutit să atragă spectatori în cinema şi cum a învăţat să supravieţuiască inventând noi genuri, mai economice. Degringolada star-system-ului era, la acea vreme, cu atât mai accentuată, cu cât ea era dublată şi de apariţia sunetului, inovaţie ce a pus capat carierelor multora şi care a zguduit din temelii sistemul. Şi, cu toate astea, Hollywoodul, a găsit, ca mai întodeauna în istoria sa, forţa să se replieze şi să se re-inventeze şi începutul anilor `30 a fost una dintre cele mai fertile şi mai excitante perioade din istoria cinema-ului, după unii chiar una „de aur”.
Cum „fabrica de vise” nu era chiar faimoasă prin faptul că re-edita realitatea, producătorii şi-au dat seama repede că publicul deprimat avea nevoie de distracţie, de evazionism şi de „big entertainment”, cum ar fi uluitoarele producţii coregrafice ale lui Bugsy Berkeley. A fost epoca în care cinema-ul a început să producă „B-movies” ieftine, printre care o serie de filme „noir” seminale şi de horror-uri clasice. O eră extraordinară, care va influenţa decisiv viitorul celei de-a şaptea arte şi care va da nenumărate capodopere „minore”.
