De curând, la Humanitas Multimedia a apărut audiobookul “Însemnări din subterană “ de F.M. Dostoievski, în lectura lui Răzvan Vasilescu, volum considerat prima nuvelă existenţialistă.
Nietzsche a spus despre Dostoievski că este unul dintre puţinii psihologi de la care a avut ceva de învăţat.
„Scenă de neuitat din “Însemnari din subterană”. Eroul îşi construieşte vreme de un an replica pe care trebuie să i-o servească unui ofiţer ce îl dăduse o secundă la o parte din calea lui, fără ca măcar să-l privească. Tot ce visează este să-l întâlnească pe celălalt pe stradă, să meargă în întâmpinarea lui ca şi cum nu l-ar vedea şi, nedându-se la o parte, să-şi frece umărul de umărul lui. Ca să poată face asta începe să-l spioneze pe falnicul ofiţer, îi află adresa, îi studiază viaţa, obiceiurile, traseele prin oraş. În cele din urmă, în vederea marii întâlniri de câteva secunde, îşi schimbă gulerul de blană la haină, îndatorându-se din greu. După câteva încercări eşuate, scena visată are loc. Pe Nevski Prospekt îl vede pe ofiţer apropiindu-se, îşi calculează traiectoria, când e la doi paşi închide ochii şi simte, ca o supremă uşurare, umărul mult visat atingându-i umărul. E fericit, e eliberat. Reparaţia umilirii suferite s-a produs.“ scria Gabriel Liiceanu despre “Întâlnire cu un necunoscut”.
