De curând, la Editura Lucman a apărut “Alianţa Diabolică” de Peter Levanda, o carte foarte captivantă pentru oricine este interesat de istoria nazismului, de magie, de influenţarea istoriei, de sectele oculte şi de agonia actuală a vieţii noastre.
Se poate spune că ceva mai puternic decât educaţia noastră, decât semnificaţia binelui şi a răului, chiar viaţa noastră, ar fi pe cale să ne sufoce existenţa, iar această anxietate luminează “Alianţa Diabolică” ca o veioză, într-un colţ ascuns al unui zid, în fundul unui culoar foarte lung.
Dacă magia este prin esenţă compusă din forţele extraordinare care fac presiuni asupra religiilor existente, atunci ea poate fi percepută, din punct de vedere al tehnologiei, şi ca faţa ascunsă a lunii. Dacă există un Creator însoţit de o persoană opusă (s-o numim Satana), atunci, după toate probabilităţile, există o întreagă serie de îngeri mari şi mici, de diavoli şi demoni, de spirite binevoitoare şi malefice, mai mult sau mai puţin invizibili, acţionând departe de vieţile noastre.
Înainte de toate, prima calitate a acestei cărţi constă în descrierea exactă a acţiunilor şi a ideilor ocultiştilor care s-au regrupat în jurul naziştilor în calitate de medici, tovarăşi de drum, iar în cazul lui Himmler şi al SS-ului, camarazi devotaţi, membrii înverşunaţi ai unei secte.
Abordarea rece şi inteligentă a autorului creşte calitatea acestei cărţi. Cunoştinţele sale de magie şi despre magicieni sunt atât de mari, încât nu ne întrebăm niciodată dacă îşi cunoaşte subiectul. Fiind în acelaşi timp foarte dezamăgit de practicile magice, nu-l putem acuza de prozelitism şi nici de simpatie faţă de gruparea NewAge. El cunoaşte problema fundamentală a numeroşi specialişti în ocultism: imoralitatea i-a făcut să practice magia, mai exact dorinţa de a exercita o putere asupra celorlalţi, fără să plătească preţul ei. Majoritatea ocultiştilor prezenţi în această carte pot fi situaţi în spectrul uman pornind de la neputinţă la aviditate. De multe ori, ca grup, ei sunt adepţii unui război sectar, gata să apeleze la şiretenie, aviditate, indiferenţă, la slăbiciunea caracterului şi la trădare. Altfel spus, indiferent de nivelul lor, ei sunt în mod invariabil în căutarea unui dar divin, a unei puteri dobândite fără virtutea unei ucenicii.
Peter Levenda reuşeşte să înţeleagă acest paradox, propunându-ne şi o ipoteză ce nu poate fi ignorată: în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, ocultiştii celor două tabere (chiar dacă, în general, este vorba mai mult de Himmler şi de nazişti) au exercitat un efect real asupra derulării sale, cu siguranţă insuficient pentru a-i schimba rezultatul, dar destul pentru a modifica aspecte şi detalii de care suntem siguri. Din paginile “Alianţei Diabolice” reiese simţul politic al lui Hitler, legătura acestuia cu utilizarea magiei şi cu magicienii. Analiza obiectivă a lui Levenda ne arată că Hitler credea în magie, ştiind că o astfel de credinţă trebuia să se ascundă atât între rândurile discursurilor sale, cât şi în comportamentul său. O mărturie sinceră ar fi fost o sinucidere politică.
