În curând, la Editura Cartea Românească va apărea romanul “Oraşul jumătăţilor de înger” de Florin Toma, în colecţia „Proză”.
Volumul ne poartă într-un oraş în care frica este pururi trează, iar locuitorii lui trăiesc după indicaţii şi norme precise, încontinuu amintite, spre a se evita greşeala. O aşezare cu automatisme dramatice, sufocante, construită pentru a opresa şi a zdrobi fiinţa. Este povestea unei societăţi terifiante, anchilozată într-o stratificare socială inflexibilă ce transformă defectele în reguli de funcţionare. Un narator neobosit basculează mecanica tragică implacabilă şi o contrapune rememorării unor sărbători fabuloase din sânul familiei sale, când ficţiunea baleiază neaşteptat, între comic şi sarcastic sau între parodie şi fabulă.
Altminteri, însă triada mamă-soţie-fiică reprezintă singurul motiv pentru care naratorul trăieşte. În rest, visul e calea de a transcende o lume avortată.
Tudorel Urian scrie despre acest volum în curs de apariţie: “Florin Toma, (…) unul dintre cei mai importanţi stilişti ai prozei româneşti actuale. Scriitorul are un acut simţ al limbii, el găseşte mereu cuvintele cele mai potrivite, intervenţiile sale la nivelul „semnificatului” sunt făcute cu deplină naturaleţe şi cu superioritatea unui om care ştie, în orice moment, cât de mare este soliditatea terenului aflat sub el.”, iar textul lui Radu Cosaşu ce va însoţi coperta patru: „Florin Toma,(…) ultimele trepidaţii dinspre Urmuz şi Bonciu. Nu mor haioşii când vor gomoşii…”
Autorul ne dezvălui mai multe despre acest roman: “Spre bucuria şi petrecania dumneavoastră, aflaţi că “Oraşul jumătăţilor de înger” este iconul şi coconul de umbră al aproximării în care trăim. Totodată, ca distribuitor de fantasme, atrag atenţia tuturor beneficiarilor că, în ciuda avizului de expediţie în regulă, ele ajung la destinaţie schilodite. Ca îngerii spintecaţi de un parlagiu fără chef. Viraţi in brutto, virusaţi in netto. Explicaţia constă poate în faptul că Nicio comunicare nu se face corect decât dacă se pierde o parte din mesaj (Paradoxul lui TOMA). Dacă disperaţi, vă salvează totuşi, întru chietudine, Reciproca: Orice mesaj poate fi citit regulamentar doar atunci când comunicarea este relativă.
Alte instrucţiuni de utilizare a vieţii prisosesc, sprintene. Fiindcă, printr-un delicat accident de suflet, noi suntem în viaţa în care nu suntem, de fapt.”
Florin Toma s-a născut la 22 martie 1953. Absolvent al Facultăţii de Litere – Universitatea din Bucureşti, 1979. Primele lecturi de proză: la cenaclul Junimea, condus de Ov.S. Crohmălniceanu. Este membru al Uniunii Scriitorilor, din 1990. Debut: proză în România literară (prezentat de Radu Cosaşu), 1978. Cărţi publicate: Petru Comarnescu – KALOKAGATHON (îngrijire ediţie, cu acad. prof dr. Dan Grigorescu), EMINESCU, 1985;
Peisaj cu fluturi noaptea, nuvele, Cartea Românească, 1986; O mie nouă sute nouăzeci şi doi/ sisteme de supravieţuire, interviuri (în colaborare cu Lucian Vasilescu), MEDIAPRINT, 1992; Incontinentul româno-american, interviuri cu Diaspora din SUA şi Canada (ilustraţii: Constantin Marinescu-MARC), AMGRIN, Montréal, 1998; Moştenirea Familiei Bildungsroman, roman, Cartea Românească, 2005; Ceremoniile lui Avrămuţ sau Trei nuvele sexemplare, nuvele (în curs de apariţie).
Publicistică: Între 1993 şi 2004, semnatar al rubricii Din fuga trenului, în Lumea liberă din New-York. Din 2004, editorialist la Meridianul Românesc, din Los Angeles. Din 2007 până în 2010, cronică plastică în Ziarul de Duminică, cu pseudonimul Sebastian Amza. Din 2009, cronica plastică de la Viaţa Românească. Colaborări la Radio România Cultural, la Arte frumoase, de Aurelia Mocanu.
