De curând, la Cazinoul Militar al Centrului Cultural al Armatei din Madrid, au fost decernate Premiile Niram Art, oferite de Revista şi Editura Niram Art, cu participarea Universităţii Complutense din Madrid şi a Centrului Cultural al Armatei Spaniole. Varujan Vosganian a obţinut Marele Premiu Niram Art pentru Poezie – Trofeul Tristan Tzara şi Marele Premiu pentru Proză – Trofeul Mihail Sebastian pentru romanul “Cartea şoaptelor” apărut în colecţia Fiction Ltd. a Editurii Polirom, 2009.
De la momentul publicării până în prezent, “Cartea şoaptelor” a mai obţinut următoarele premii: Premiul „Cartea anului 2009”, acordat de România literară, cu sprijinul Fundaţiei Anonimul, premiul revistei “Observator cultural” pe anul 2010, la secţiunea Proză, premiul revistei “Convorbiri literare” pe anul 2009.
Cartea şoaptelor începe într-un registru pitoresc, pe o străduţă armenească din Focşaniul anilor ’50 ai secolului trecut, printre aburii cafelei proaspăt prăjite şi miresmele din cămara bunicii Armenuhi, printre bucoavnele şi fotografiile bunicului Garabet. „Bătrînii armeni ai copilăriei” lui Varujan Vosganian nu au de istorisit întâmplări delectabile, ci fapte de-a dreptul neliniştitoare. Povestind, ei încearcă să se despovăreze de o traumă – a lor şi a predecesorilor. Istoria genocidului din 1915 împotriva armenilor, istoria convoaielor interminabile de surghiuniţi în Cercurile Morţii, în deşertul Deir-ez-Zor, istoria armenilor care au luat drumul exilului îşi află în paginile de faţă o ilustrare cu adevărat răvăşitoare.
„Poetul, teoreticianul şi excelentul povestitor Varujan Vosganian debutează cu un roman amplu, populat cu caractere dense, vii, memorabile, propunând o interesantă construcţie narativă: istoria dramatică a peregrinărilor şi suferinţelor armenilor este întreţesută cu trama propriei familii. În tonuri de o dulce-amară nostalgie, fatalitatea ce-şi cască lacom gurile este cel mai adesea învinsă de o vie bucurie şi vigoare a existenţei. O mână de meşter de prim rang – dacă va vrea să se consacre genului! – se întrevede cu fermitate de pe acum.”, scria despre carte Nicolae Breban.
