Miercuri, 23 iunie 2010, ora 13:30, în Rotonda Muezului Naţional al Literaturii Române (Bdul. Dacia nr. 12, Bucureşti) are loc o nouă serie a întâlnirilor „Rotonda 13”. Evenimentul va sta sub semnul operei lui A.E. Baconsky (1925-1977). Invitaţi: acad. Eugen Simion, Pavel Ţugui, Mircea Martin, Ion Brad, Aurel Rău, Dumitru Micu, Crina Bud. Amfitrion Lucian Chişu.
De asemenea, va fi vernisată “Expoziţie de acuarelă” a lui Baconsky, prezentată de Silviu Angelescu şi Pavel Şuşară.
A. E. Baconsky a urmat liceul la Chişinău şi Râmnicu Vâlcea (absolvit în 1946). Între 1946 şi 1949 frecventează cursurile Facultăţii de Drept a Universităţii din Cluj. Debut în ziarul “Tribuna nouă” (1954); debut editorial în 1950, cu volumul “Poezii”, indistinct în peisajul epocii. Nici în “Copiii din Valea Arieşului” (1951), “Cântece de zi şi noapte” (1954), “Două poeme” (1956) nu se relevă încă un timbru original. Ca redactor-şef (1953-1959) al revistei “Almanahul literar”, devenită apoi “Steaua”, şi alături de ceilalţi poeţi stelişti, Baconsky duce în epocă o susţinută luptă pentru legitimarea lirismului.
La cel dintâi Congres al scriitorilor (1956) atacă într-o faimoasă cuvântare câteva din poncifele dogmatice majore ale proletcultismului, dezicându-se şi de propria creaţie anterioară. Cu “Fluxul memoriei” (1957) şi “Dincolo de iarnă” (1957), Baconsky renunţă la poezia conjuncturală, lirismul său devine confesiv, variantă de pastel spiritualizat, cunoscută în acea vreme şi admisă sub titulatura „poezie de notaţie”. Modernismul temperat se exprimă cu eleganţă şi în volumul “Imn către zorii de zi” (1962), “Fiul risipitor” (1964), sugestivă rămânând pentru această etapă din poezia lui Baconsky antologia “Fluxul memoriei” (1966). Prin “Cadavre în vid” (1969) şi în excepţionalul volum postum “Corabia lui Sebastian” (1978), poezia lui Baconsky se radicalizează pe latura sociala. Proza barocă din “Echinoxul nebunilor şi alte povestiri” (1967) constituie şi ea un moment important în biografia scriitorului. Eseurile despre scriitori români şi, mai ales, cele despre curente şi scriitori din literatura universală, acestea din urmă reunite în ediţia completă “Meridiane” (1969), impun un cunoscător plurivalent şi un subtil teoretician. Însemnările de călătorie din “Remember” (1969) întregesc profilul unui spirit receptiv, investigator de varii zone culturale. Prodigios traducător, Baconsky a impus mai întâi antologii din Quasimodo, Cari Sandburg, Lundkvist, apoi a realizat “Panorama poeziei universale contemporane” (1972), masiva şi orgolioasa selecţie din poeţii acestui veac. Baconsky este şi autorul competent al unor studii despre pictură, a îngrijit sau prefaţat albumele Ţuculescu, Botti-celli, Ghiaţă. A deţinut rubrici de succes la Contemporanul, Magazin, un foileton săptămânal la Die Welt, în ultima parte a vieţii. A fost tradus în numeroase limbi. A lăsat postum romanul parabolic “Biserica neagră”, apărut întâi în traducere germană (în R. F. G.), precum şi alte desene, laviuri, guaşe. Baconsky reprezintă un tip de intelectual cu puternic discernământ artistic, o conştiinţă neliniltită şi gravă. Opera de maturitate este ferm conturată, deşi cutremurul de pământ de la 4 martie 1977 a curmat o vigoare creatoare ce prevestea încă o interesantă evoluţie. A obţinut Premiul Uniunii Scriitorilor în 1969 şi 1972.
Operă: “Poezii”, Bucureşti, 1950; “Copiii din Valea Arieşului”, Bucureşti, 1951 (ed. II, 1954); “Cântece de zi şi noapte”, Bucureşti, 1954; “Două poeme”, Bucureşti, 1956; “Fluxul memoriei”, Bucureşti, 1957 (ed. II, 1964); “Dincolo de iarnă”, Bucureşti, 1957; “Colocviu critic”, Bucureşti, 1957; “Călătorii în Europa şi Asia”, Bucureşti, 1960, “Versuri”, Bucureşti, 1961; “Imn către zorii de zi”, Bucureşti, 1962; “Poeţi şi poezie”, Bucureşti, 1963; “Versuri”, pref. de M. Petroveanu, Bucureşti, 1964; “Fiul risipitor”, Bucureşti, 1964; “Meridiane”, Bucureşti, 1965 (ed. II, 1969); “Echinoxul nebunilor şi alte povestiri”, Bucureşti, 1967; “Remember”, MI, Bucureşti, 1968 (ed. II, 1977); “Cadavre în vid”, Bucureşti, 1969; “Panorama poeziei universale contemporane”, Bucureşti, 1972; “Ţuculescu”, Bucureşti, 1972; “Botticelli (ilustraţii la) Divina Comedie” Bucureşti, 1977; “Corabia lui Sebastian”, Bucureşti, 1978; “Fluxul memoriei”, ed., pref. şi tabel cronologic de M. Braga, Bucureşti, 1987; “Itinerarii plastice”, antologie de S. Stati, pref. de Petre Stoica, Bucureşti, 1987; “Botticelli”, Bucureşti, 1989; “Biserica neagră”, roman, ed. îngrijită şi câteva lămuriri de P. Ţugui, Bucureşti, 1995; “Poezii”, cuvânt înainte de M. Martin, Bucureşti, 1996; “Fluxul memoriei”, poezii, Chişinău, 1997; “Biserica neagră şi alte proze”, Bucureşti-Chişinău, 1997.
