Astăzi, 12 iunie 2010, ora 14:00, la standul Editurii Meteor Press (Romexpo, B 22), în cadrul Bookfest 2010 are loc lansarea volumului “Fortăreaţa Ploieşti” de Jay A. Stout. Invitaţi: Adrian Cioroianu şi Ion Dobran.
Fost pilot de vânătoare în conflictul din Irak, Jay A. Stout a compilat prima prezentare exhaustivă a campaniei de doi ani îndreptate împotriva Ploieştiului în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Între anii 1911 şi 1920, România ocupa, după Rusia, al doilea loc în Europa în industria petrolieră şi locul cinci în lume. (Un deceniu mai târziu, România îşi păstra locul doi în Europa şi cobora pe locul şapte în lume.) În 1935, petroliştii români extrăgeau 8,3 milioane de tone – cu circa două milioane de tone mai mult decât în 2002! Producţia de ţiţei a crescut permanent până în 1940, concomitent cu sporul de imagine al României în acest sector. Creşterea producţiei a continuat chiar şi în anii celui de-al Doilea Război Mondial.
Atât în Primul, cât şi în cel de-al Doilea Război Mondial, zona petroliferă a Ploieştilor a fost vizată de Aliaţi. Petrolul românesc constituia una dintre cele mai importante resurse pentru maşinăria de război germană, iar rafinăriile de la Ploieşti, care erau foarte cunoscute, au intrat în planurile de sabotaj ale Aliaţilor. Prima misiune împotriva Ploieştiului s-a derulat pe 1 august 1943 şi a implicat 177 de bombardiere B24. Aliaţii au pierdut 54 de avioane şi 532 de oameni, întrucât folosiseră tactica mai veche a bombardamentului de joasă înălţime, în care un număr redus de avioane repurtase un succes incredibil. La Ploieşti însă, bombardierele care au zburat jos s-au dovedit ţinte uşoare pentru artileria antiaeriană şi avioanele de vânătoare, pentru că nu au putut manevra foarte uşor la altitudine redusă. Majoritatea rafinăriilor au fost doar parţial atinse şi şi-au reluat în scurt timp activitatea de producţie la capacitate maximă. Aliaţii au revenit abia în 1944, la 4 aprilie, şi au efectuat raiduri până pe 19 august. Principala ţintă a rămas în continuare Ploieştiul. În total au fost 50 de raiduri ale aviaţiei aliate, cu 83 de atacuri de zi şi de noapte, cea mai vizată zonă fiind Ploieşti-Prahova. Faţă de primul raid din 1943, în perioada aprilie-august 1944 bombardamentele au fost foarte dese, uneori repetându-se chiar zi de zi, şi au fost efectuate de un număr mare de avioane de bombardament escortate de un număr imens de avioane de vânătoare. În ciuda eforturilor disperate ale aviaţiei de apărare teritorială, pierderile în rândurile aviatorilor români au fost irecuperabile. Numai apărarea antiaeriană foarte precisă şi foarte puternică, alături de perdelele de fum ridicate peste obiective, a făcut ca raidurile americane de bombardament să fie ineficiente în ciuda cantităţilor impresionante de echipament folosite. Campania aceasta, relatată pentru prima dată în cartea lui Jay Stout, este o poveste cu implicaţii vaste. Oricine este interesat de al Doilea Război Mondial sau de istoria aviaţiei ar trebui să citească această carte remarcabilă.
