La Editura Polirom au apărut de curând, nu mai puţin de şapte titluri noi: “America fără etaje” de Ilf şi Petrov, o premieră editorială, “Va curge sânge” de Upton Sinclair, care a fost ecranizat în anul 2007 în regia lui Paul Thomas Anderson şi a primit două premii Oscar, “Maşina de iubit, cea sacră şi profană” de Iris Murdoch, “Cimitirul de piane”de Jose Luis Peixoto, cel mai în vogă scriitor portughez contemporan, “Venit pe lume”, cel mai recent roman al italiencei Margaret Mazzantini, “Plexus” de Henry Miller, într-o ediţie revăzută, şi “Timpul îmbătrâneşte în pripă” de Antonio Tabucchi, unul dintre candidaţii permanenţi la Premiul Nobel pentru Literatură.
După publicarea ediţiei în limba română a ultimului roman al lui Vladimir Nabokov, “Originalul Laurei” – „cartea anului 2009”, potrivit BBC –, după prima antologie în limba română din poezia lui Allen Ginsberg – “Howl şi alte poeme” –, precum şi nenumărate alte volume prezentate cititorilor în premieră la Bookfest 2010, urmate de apariţia, săptămâna trecută, a traducerii celei mai importante opere postmoderne a secolului XX – “Curcubeul gravitaţiei” de Thomas Pynchon, Polirom continuă în forţă seria traducerilor din literatura universală.
Cu două sau trei titluri publicate săptămânal, colecţia „Biblioteca Polirom” (coordonator: Bogdan-Alexandru Stănescu) este singurul proiect editorial autohton dedicat traducerilor din literatura universală care îşi incintă în permanenţă cititorii cu noi apariţii.
Traducerea în premieră în limba română a ultimei cărţi a scriitorilor ruşi Ilf şi Petrov, “America fără etaje” – jurnalul călătoriei întreprinse de cei doi scriitori în Statele Unite ale Americii în intervalul noiembrie 1935 -ianuarie 1936, este unul dintre titlurile care sosesc chiar săptămâna aceasta din tipografie. “America fără etaje” (traducere din limba rusă şi note de Ana Maria Brezuleanu), publicată la începutul anului 1937, în zorii Marii Terori staliniste, este o frescă bogată în detalii a două lumi – a două universuri – ale căror asemănări şi deosebiri, prezentate într-un joc ingenios de umbre şi lumini, conturează fizionomia întregului secol XX. Cartea demonstrează din plin nu numai umorul celor doi scriitori, devenit deja celebru, ci şi un spirit de observaţie ieşit din comun, susţinut de o curiozitate nepotolită.
Din seria cărţilor care au cunoscut ecranizări de succes, „Biblioteca Polirom” le propune cititorilor autohtoni un nou roman celebru: “Va curge sânge” de Upton Sinclair (traducere din limba engleză şi note de Liviu Cotrău), o carte ce oferă o imagine complexă a începuturilor tulburi şi a dezvoltării rapide înregistrate de industria petrolieră din California de Sud. Romanul, ecranizat în 2007 în regia lui Paul Thomas Anderson, cu Daniel Day-Lewis şi Paul Dano în rolurile principale, a fost distins cu două premii Oscar, fiind considerat una dintre cele mai bune creaţii cinematografice ale ultimului deceniu.
Şi cei care îndrăgesc romanele lui Iris Murdoch au un motiv de bucurie: de câteva zile, a sosit din tipografie un nou titlu semnat de cea pe care criticii de la prestigiosul The Times au desemnat-o ca fiind„una dintre cele mai strălucite romanciere contemporane”. Este vorba despre romanul “Maşina de iubit, cea sacră şi profană” (traducere din limba engleză şi note de Virgil Stanciu), distins cu premiul Whitbread 1974, o carte având ca temă durerea pe care sunt în stare să şi-o provoace unul altuia, dar şi lor înşişi, oameni cât se poate de obişnuiţi şi vulnerabilitatea a ceea ce ne-am obişnuit să luăm drept normalitate.
Portughezul Jose Luis Peixoto, cel mai în vogă scriitor portughez contemporan, numit de critica literară „noul Saramago”, revine în atenţia cititorilor cu cel de-al doilea roman al său: “Cimitirul de piane” (traducere din limba portugheză de Clarisa Lima), o poveste violentă şi tandră, amuzantă şi emoţionantă, cu o construcţie originală şi oferind o perspectivă profundă asupra relaţiilor de familie. “Cimitirul de piane” este cartea care l-a consacrat definitiv pe Peixoto ca lider al generaţiei sale şi unul dintre scriitorii cei mai valoroşi pe scena literară internaţională, confirmând previziunile pe care, în 2001, le făcea însuşi Jose Saramago: „Jose Luis Peixoto este una dintre cele mai surprinzătoare revelaţii ale literaturii portugheze recente. Sunt convins că va fi un mare scriitor”.
“Venit pe lume”, roman câştigător al premiului Campiello 2009, este noua traducere cu care scriitoarea italiancă Margaret Mazzantini revine în oferta colecţiei „Biblioteca Polirom”.
Margaret Mazzantini este cunoscută cititorilor de pretutindeni datorită bestsellerului “Nu te mişca”, un roman tradus în 32 de limbi şi ecranizat în regia lui Sergio Castellitto, cu Penelope Cruz în rolul principal. Noul roman, “Venit pe lume” apărut în traducerea Gabrielei Lungu, este o carte despre obsesia maternităţii şi despre imposibilitatea împlinirii ei, un roman al dragostei în timpul războiului din fosta Iugoslavie, al dramelor individuale, al morţii şi al (re)naşterii în egală măsură.
Tot în această săptămână soseşte din tipografie şi cel de-al doilea titlu al seriei de autor „Henry Miller”, “Plexus”. Cartea apare într-o ediţie revăzută, dar în traducerea de excepţie a aceleiaşi Antoneta Ralian. Mai mult decât un roman, “Plexus” este confesiunea unui personaj fascinant – atât în momentul „crucificării” sale, cât şi mai târziu, când controversata trilogie era deja scrisă – sub forma unei avalanşe de emoţii, idei, viziuni şi coşmaruri despre om şi locul său precar în societatea secolului XX, în care arta pare să fie singurul refugiu al sufletului. Curiozitatea nepotolită a lui Miller îl face să abordeze orice subiect şi orice aspect al existenţei, fără limite sau tabuuri; tot ce înseamnă viaţă este admirat, criticat, ironizat, evaluat din toate unghiurile, uneori cu cruzime, alteori cu tandreţe, însă întotdeauna cu umor.
Cea mai recentă carte a scriitorului italian Antonio Tabucchi, unul dintre candidaţii permanenţi la Premiul Nobel pentru Literatură, se regăseşte şi ea pe lista noilor apariţii de la Polirom.
“Timpul îmbătrâneşte în pripă” cuprinde nouă povestiri în care lirismul se împleteşte admirabil cu gravitatea, iar nostalgia cu incertitudinea, având drept subiect feţele şi măştile timpului, decalajul deconcertant dintre timpul conştiinţei şi cel al istoriei, timpul pus în paranteză al ţărilor din fostul bloc comunist.
