Mâine, 12 iunie 2010, ora 12:00, Editura Curtea Veche pregăteşte publicului o tornadă de lansări editoriale, la standul editurii (Romexpo, (B08). Se lansează volumele “Prezentul trecutului recent” (coordonator Lavinia Stan) şi “Religie şi politică în România postcomunistă” ale autoarei Lavinia Stan, “De pe băncile şcolii în închisorile comuniste” de Luminiţa Stoenescu, “O apărare a libertăţii” de Ioan Stanomir şi “Principalele curente ale marxismului. Vârsta de aur” de Leszek Kolakowski. La eveniment participă: Vladimir Tismăneanu, Lavinia Stan, Luminiţa Stoenescu, Ioan Stanomir, Grigore Arsene.
Despre volumul coordonat de Lavinia Stan, “Prezentul trecutului recent” care îi reuneşte pe autorii Robert Austin, Gary Bruce, Tamara Kotar, Momchil Metodiev, Nadya Nedelsky, Mark Kramer, coordonator al programului de studii asupra Războiului Rece- Universitatea Harvard, spunea: “Confruntarea cu cele mai dureroase episoade istorice nu este uşoară pentru nicio societate. Acest proces a fost deosebit de dificil în fostele ţări comuniste, care în majoritatea lor nu au reuşit să-i tragă la răspundere pe cei vinovaţi de crimele atroce comise în perioada comunistă. În unele state, în special în Rusia, Belarus şi republicile Asiei Centrale, demnitarii care au iniţiat represiunea disidenţilor în perioada sovietică sunt din nou în poziţii înalte. Şi în Europa Centrală şi de Sud-Est, eforturile de a repara crimele comise de regimurile comuniste au avut, de cele mai multe ori, serioase carenţe. Multiplele obstacole cu care s-a confruntat procesul de asumare justă şi completă a trecutului comunist sunt minuţios analizate în această valoroasă culegere de eseuri scrise de specialişti de marcă. Lavinia Stan, coordonatorul şi autorul principal al acestui volum, a reunit un grup strălucit de colaboratori. Este o lucrare amplă, exhaustivă şi cu adevărat comparativă. Ea constituie cea mai amănunţită şi mai riguroasă analiză teoretică de care 
dispunem în acest moment pe marginea unui subiect atât de important.”
Lavinia Stan (n. 1966) este profesoară de ştiinţe politice la St. Francis Xavier University din Canada. Autoare, coautoare sau coordonatoare a volumelor Romania in Transition (1997), Leaders and Laggards(Columbia University Press, 2003), Religion and Politics in Post-Communist Romania (Oxford University Press, 2007) şi 1989-2009: Incredibila aventură a democraţiei în postcomunism (Editura Institutul European, 2009), ultimele două în colaborare cu Lucian Turcescu.
Despre volumul “De pe băncile şcolii în închisorile comuniste” de Lăcrămioara Stoenescu, Vladimir Tismăneanu spunea: “Atunci când mai sunt unii care vorbesc despre pasivitatea românilor în anii dictaturii comuniste, este bine să ştim că nu toată lumea a plecat capul, că au existat atâtea forme de rezistenţă care au creat adevărate coşmaruri pentru un regim detestat, pe drept cuvânt considerat ca antipatriotic, antidemocratic şi inuman. Un regim al terorii şi al minciunii. Cartea Lăcrămioarei Stoenescu este deopotrivă o recuperare a memoriei şi un act de justiţie morală pentru acei tineri care, sperând cu disperare, au sfidat domnia Răului. Când totul părea pierdut, ei s-au obstinat să nu capituleze. Au plătit cu ani grei de temniţă, cu persecuţii oribile pentru curajul verticalităţii. Ar fi necesar ca această carte, onestă, profundă, pasionantă şi tulburătoare, să fie citită de cât mai mulţi 
tineri, elevi şi studenţi, ca un argument pentru demnitate şi un antidot împotriva laşităţii, cinismului şi conformismului servil.”
Lăcrămioara Stoenescu (n. 22 februarie 1942 la Giurgiu) a absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti în 1969. A fost profesoară la Colegiul „Cantemir-Vodă“ din Bucureşti. Debutează în 2007, la Curtea Veche Publishing, cu volumul memorialistic Copii — duşmani ai poporului. Este autoarea unor scenarii radiofonice după cartea Copii — duşmani ai poporului: Am fost duşman al poporului şi Un om nevinovat. De asemenea, a scris scenariile Deportaţi în Siberia şi De o parte şi de alta a Prutului, după cartea Exerciţii de memorie, o paranteză tristă a istoriei de acad. Gleb Drăgan.
Colaborează la România Liberă, suplimentul Aldine, cu interviuri luate unor foşti deţinuţi politici, interviuri reluate în volumul de faţă. Are în lucru numeroase proiecte legate de tema închisorilor comuniste şi a memoriei recente.
Volumul “Apărarea libertăţii (1938-1947)” de Ioan Stanomir ne arată că, chiar şi atunci când tirania pare să 
domine o lume pustiită, cauza libertăţii se cere apărată, donquijotesc. Sacrificiul democratic este cel care redă vieţii demnitatea pe care servitutea etatică i-o răpise. Rezistenţa este, reluând pe N. Carandino, prima condiţie a libertăţii.
Într-un moment în care democraţia românească pare să alunece într-un derizoriu mediatic, argumentele epocii 1938–1947 aduc în actualitate dicţiunea ideilor. Regimul libertăţii nu este doar unicul ce oferă şansa limitării puterii, ci este unicul în acord cu substanţa umanului însuşi. Căci naţiunea nu este o reunire de sclavi decerebraţi, ci o însumare de cetăţeni care au în fibra lor ataşamentul faţă de un set de valori centrat pe moderaţie, autonomie intelectuală şi efort de solidarizare comunitar.
Iuliu Maniu, N. Carandino, Mihail Fărcăşanu şi Grigore T. Popa sunt departe de a fi repere intelectuale datate, irelevante din unghiul actualităţii. Recitirea lor este inseparabilă de revizitarea momentelor în care opţiunea dintre democraţia constituţională şi tiranie a fost oferită, tranşant. Istoria ideilor devine o pedagogie a libertăţii.
Ioan Stanomir este profesor universitar la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti. A studiat dreptul şi literele şi este doctor în drept al aceleiaşi universităţi. Printre volumele publicate, se numără: A fi conservator. Antologie, comentarii şi bibliografie (coautor, alături de Laurenţiu Vlad), 2002; Naşterea Constituţiei. Limbaj şi drept în Principate până la 1866, 2004; Conştiinţa conservatoare. Preliminarii la un profil intelectual, 2004; O lume dispărută. Patru istorii personale, urmate de un dialog cu H.-R. Patapievici (coautor, alături de Paul Cernat, Angelo Mitchievici şi Ion Manolescu), 2004; Explorări în comunismul românesc (coautor, alături de Paul Cernat, Angelo Mitchievici şi Ion Manolescu) volumul I, 2004, volumul al II-lea, 2005, volumul al III-lea, 2008;Libertate, lege şi drept. O istorie a constituţionalismului românesc, 2005; În jurul Constituţiei. Practică politică şi arhitectură legală, 2006. De acelaşi autor, la Curtea Veche Publishing au mai apărut: Spiritul conservator. De la Barbu Catargiu la Nicolae Iorga, 2008; Despre sunete şi memorie, 2009.
Volumul “Principalele curente ale marxismului. Vârsta de aur” de Leszek Kolakowski, tradus de Cătălin Cîndea, Emanuel-Nicolae Dobrei, Bogdan Florian şi de coordonatoarea lui, Tereza-Brînduşa Palade este “o capodoperă de stil, una de erudiţie istorică şi una de gândire. Este în stilul său ceva fundamental civil: o politeţe netrucată şi lipsită de prefăcătorie, bazată pe un fond de neabătută intransigenţă a judecăţii. Lucru rar.”, după cum scrie Horia Roman-Patapievici pe coperta cărţii.
Leszek Kołakowski (n. 23 octombrie 1927, Random, Polonia – d. 17 iulie 2009, New York, SUA), renumit filosof polonez şi istoric al ideilor, a fost profesor de filosofie la Universitatea din Varşovia până în 1968, când a părăsit ţara. A fost profesor la McGill University din Montréal, University of California — Berkeley, All Souls College, Oxford, Yale University, University of Chicago. A primit numeroase distincţii academice pentru cele 30 de cărţi şi peste 400 de lucrări publicate, precum şi mai multe premii, printre care Premiul Erasmus, Premiul Thomas Jefferson, Premiul Alexis de Tocqueville şi, în 2003, Premiul John W. Kluge din partea Bibliotecii Congresului american pentru realizările obţinute pe parcursul întregii cariere în domeniul ştiinţelor sociale şi umaniste. Principalele curente ale marxismului, publicată în 1976–1978, este cea mai cunoscută lucrare a sa.
