Astăzi, 12 iunie 2010, ora 14:00, la Cafeneaua literară “Lavazza” (Romexpo, Pavilionul 15), în cadrul Salonului Internaţional de Carte Bookfest 2010, are loc lansarea volumelor “Spre seară” de Mihai Giugariu şi “Nae Ionescu sau împlinirea prin tineri” de Miruna Lepuş, ambele apărute la Editura Vremea în anul 2010.
“Nae Ionescu sau împlinirea prin tineri” de Miruna Lepuş
Miruna Lepuş s-a născut în 1986. Este absolventă a Facultăţii de Relaţii Economice Internaţionale din cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti şi masterandă în Teoria şi Practica Editării, la Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti.
Spirit cercetător, Miruna Lepuş este sincer interesată de istoria României. Nu s-a mulţumit cu prea puţinele informaţii pe care manualele moderne le oferă asupra unor perioade ale istoriei noastre considerate sensibile, sau asupra unor personaje ce au marcat epoca în care au trăit. A citit, a căutat date, a scris ceea ce i s-a părut important. Astfel s-a născut o prima carte, „Despre Eminescu şi ce am învăţat descoperindu-l”, adresată în special colegilor de generaţie care au resimţit, ca şi ea, frustrarea de a nu şti nimic despre o parte însemnată a operei marelui poet şi gânditor.
Volumul de faţă este rodul studiilor ei legate de o alta personalitate despre care s-ar putea spune că a fost o victimă a istoriei. Profesor universitar, filosof, gazetar cu impact asupra vieţii politice şi „stea” a evenimentelor mondene, Nae Ionescu poate fi considerat o întruchipare a epocii în care a trăit, strălucitoarea, întunecata, tragica şi uşuratica perioadă interbelică. Profesorul şi-a pus amprenta asupra epocii sale, aşa cum şi epoca şi-a pus amprenta asupra creaţiei şi a vieţii lui. Destinul său, la fel ca şi cel al altor gânditori interbelici, pendulează între împlinire şi ratare, între adulaţia contemporanilor şi căderea postumă în anonimat. A lăsat o operă căreia, privită în contextul în care a fost creată, i se pot înţelege prestigiul şi coerenţa, dar care, evaluată prin metoda înghesuirii în patul lui Procust al altor credinţe şi al altor date istorice, poate fi considerată discutabila. Lăsând la o parte chestiunea perenităţii unui tip de gândire a cărui perfectă încadrare în epocă îl face, poate, inoperant în alte vremi, putem considera că adevărata împlinire a profesorului s-a făcut prin tineri: îndrumaţi, în perioada cea mai receptivă a vieţii lor, de un magistru înzestrat cu strălucirea lui Nae Ionescu, elevii săi au dus această strălucire mai departe, sporind-o.
“Spre seară” de Mihai Giugariu
Operă de maturitate, romanul “Spre seară” este expresia esenţializată a viziunii asupra lumii a unui gânditor potentat de un scriitor de talent. Cartea adună între paginile ei poveştile exemplare ale unor biografii comune secolului XX, dominate de figura-simbol a bunicului, încarnare a existenţelor sfărâmate – sau, într-un mod paradoxal, împlinite – de inexorabilul istoriei. În ansamblul ei, scriitura lui Mihai Giugariu aminteşte de marile opere dedicate investigării sensurilor vieţii: simplitatea ei sfâşietoare trimite la “Bătranul şi marea” de Hemingway; prin complexitatea discretă, dar decelabilă în fiecare pagină, romanul se alătură familiei de naraţiuni ce se rânduiesc în umbra capodoperei “Un veac de singurătate” de Gabriel Garcia Márquez.Concepută ca un concert pentru un singur instrument, susţinut de vastitatea unei orchestre simfonice alcătuite dintr-o diversitate de alte instrumente, povestirea vieţii bunicului se poate citi în mai multe registre, funcţie de disponibilitatea şi de capacitatea cititorului.
Mihai Giugariu s-a născut în anul 1929. Pubertate petrecută la adăpostul unui internat de liceu militar, aseptic politic, totuşi lipsit de paznici şi uşi interzise. A făcut studii universitare la Facultatea de Drept din Bucureşti. Anecdotica acelei perioade, ca şi a aceleia care i-a urmat, de un comun anost, presărat cu mici praguri turbionare, specific vremii, i-a lăsat gustul amar al refulării şi domesticizării programate, cu o recurenţă a sechelelor greu convertibile. A început să publice târziu, debutând editorial în anul 1967 cu un volum de proză scurtă, urmat de alte volume de proză (romane) şi eseuri critice, inclusiv şi aleatoriu publicistică şi traducere. Scriitorul a fost dublat de magistrat, nici unul nedatorându-i celuilalt aproape nimic, în afară de probitate.
