Mâine, 30 iunie 2010, ora 15:00, în Rotonda Muzeului Naţional al Literaturii Române (Bdul. Dacia nr. 12, Bucureşti) are loc dezbaterea “Cultura cafelei-cafeaua culturii”, la care vor fi prezenţi: Gheorghe Florescu, autorul volumului “Confesiunile unui cafegiu”, Editura Humanitas (2008), Humanitas Multimedia (2010). Invitaţi: Stelian Tănase, Matei Pleşu, Bedros Horasangian, Alexandru Vărzaru. Amfitrion: Lucian Chişu.
„Apariţia Confesiunilor unui cafegiu umple un gol despre care nici nu ştiam că există: autorul, Gheorghe Florescu, ne surprinde cu atât mai mult, cu cât aproape toţi am trecut prin Hristo Botev 10, «centrul lumii cafegiilor» din ultima jumătate a secolului trecut şi mai toţi avem cunoscuţi printre personajele inventariate în indicele de nume de la sfârşitul acestei cărţi recent apărute la Humanitas. Desigur, însă, că amestecul de «boabe» din cea mai neaşteptată realitate n-ar fi atât de şocant fără aromă literară – primul gând fiind cel la atmosfera călinesciană şi la inconfundabilul Saferian Manigomian.
«Istoria»… începe înainte de primul război mondial, când, după genocidul poporului armean săvârşit de turci, o sumedenie de comercianţi, cârciumari, cafegii au luat calea exilului, o parte găsind condiţii de supravieţuire în România. Într-o Românie unde la cafea se făcea politică, se discuta literatură şi artă, unde în cafenele ve4stite precum Capşa poposeau importante personalităţi străine (de n-ar fi decât generalul Joffre, al cărui nume îl poartă şi astăzi gustoasa prăjitură şi tot ar merita să fie pomenite aceste lăcaşuri inspiratoare). Avedis Carabelaian se numea, în comunism, marele maestru al preparării cafelei (după principiul «leacul nu-i cu sacul», iar Gheorghe Florescu a preluat de la acesta «marele secret armenesc» – care nu era altul decât respectul şi dragostea faţă de clienţi.”, scria despre acest volum Stelian Tăbăraş.
Gheorghe Florescu a învăţat meşteşugul pregătirii cafelei de la Avedis Carabelaian, unul dintre celebrii cafegii armeni care mai existau în Bucureşti la sfârşitul anilor ’60. Devine el însuşi cafegiu şi totodată şef al magazinului de cafea şi delicatese din str. Hristo Botev 10, unde avea drept clienţi mari literaţi, actori sau medici bucureşteni, dar şi personaje importante din Securitate şi Miliţie ori alţi privilegiaţi ai regimului. După cutremurul din 1977, Armenaşu, cum i se spunea, e numit şeful unui uriaş complex comercial din Pantelimon, însă continuă să prepare „cafea Avedis“ într-un magazin de pe str. Sfinţilor. La mijlocul anilor ’80 este arestat în „lotul cafea“ şi are nefericita ocazie de a face cunoştinţă cu puşcăria de drept comun din perioada târzie a dictaturii.
Din poziţia sa de comerciant, Florescu a cunoscut ca nimeni altul epoca ceauşistă. A cunoscut-o, s-ar putea spune, de la nivelul trebuinţelor omeneşti fundamentale: mâncare, băutură, sexualitate. Sau, mai exact, de la nivelul poftelor fireşti: pentru cafea, alcooluri fine, ţigări occidentale şi orice alte produse „din import“ – pentru tot ce lipsea de pe piaţă şi reprezenta pe atunci, alături de sex, o plăcere supremă a vieţii. A cunoscut, mai ales, mecanismele care făceau să funcţioneze acea societate: relaţiile, complicitatea, şpaga, dar şi frica de represalii.
Cu un neaşteptat, surprinzător talent literar, Gheorghe Florescu povesteşte despre dedesubturile aşa-numitului „comerţ socialist“, comerţ aflat, în mare parte, în mâinile Securităţii. Mica istorie se intersectează cu istoria cea mare în aceste pagini scrise cu vervă, îmbibate de atmosfera României anilor ’60-’70-’80, cu descrieri incredibil de amănunţite ale străzilor bucureştene de altădată, cu poveşti adevărate şi personaje pitoreşti, multe încă în viaţă, multe bine cunoscute. Confesiunile unui cafegiu, care se încheie cu evenimente din zilele noastre, fac inteligibilă o lume – lumea din care s-a născut realitatea de azi.
