Mâine, 11 iunie 2010, ora 14.00, la Pavilionul 14, Standul Editurii Paralela 45 (B 17), în Colecţia BIBLIOTECA ROMÂNEASCĂ se lansează volumul lui Daniel D. Marin, “Poezia antiutopică. O antologie a douămiismului poetic românesc”. Invitaţi: Ion Bogdan Lefter, Andrei Terian, Cosmin Ciotloş, Daniel D. Marin, Călin Vlasie.
„O antologie cu poeţi meniţi să supravieţuiască propriei generaţii, asta propune aici Daniel D. Marin. Dar 25 de nume care să supravieţuiască generaţiei e o cifră de tot optimistă. Nu există generaţie cu atâţia poeţi. Abia dacă există literaturi cu atâţia poeţi. E drept că o vreme pare mare îmbulzeală la fiecare generaţie. Dar nu trece chiar mult şi începem să-i căutăm poeţii cu lumânarea. Sau, şi mai rău, să ne amintim de ei după pure criterii de statistică. Ultimele trei generaţii române stau bine la statistica poeţilor. Nu ştiu dacă generaţia „2000” stă mai bine decât cele de la `60 sau `80. Dar în curând va sta şi ea rău. Poate chiar mai rău decât predecesoarele. Pentru că are o scriitură prea imediat recognoscibilă. Pentru că are un stil al generaţiei. Şi nimic nu face ravagii mai mari decât stilul de generaţie. Daniel D. Marin a făcut o antologie menită să-mi contrazică scepticismul de mai sus (şi eu sper să reuşească). O antologie care să valideze pluralismul douămiist şi care să-i propună pe cei 25 care vor face gloria viitoare a generaţiei. Antologia lui Daniel nu mai e atât o antologie-manifest, cât o antologie-dovadă. (Poeţii fericiţi în ea sunt prezentaţi cu cicluri substanţiale, definitorii). Ea vine cu poeţi acreditaţi deja, oricât de relative sunt acreditările literare. Şi vine la vreme, înainte ca poeţii să se învechească ori să se rutineze. E vorba, în opţiunea lui Daniel, de nucleul tare al generaţiei; de fascicolul, mai bine zis, semnificativ al acesteia, căci, pe cât s-a putut, diversitatea formulelor a fost asigurată. O antologie care ar putea fi una reper. Cam ca a lui Muşina pentru optzecişti, să zicem.”, scria Al. Cistelecan pe coperta patru a cărţii.
