Mâine, 29 iunie 2010, ora 18:00, la Institutul Cultural Român (Aleea Alexandru 38, Bucureşti), are loc a treia întâlnire cu tema “Cota îl face pe artist?” din cadrul programului Arte Marţiale. Invitaţi: Vlad Ionescu şi Silvia Saitoc, conducătorii galeriei “Atelier 35” a Uniunii Artiştilor Plastici. Dezbaterea moderată de criticul de artă Erwin Kessler va desluşi cum funcţionează abţinerea de la strategiile de publicitate şi „deschiderea potrivit unui orar şi nu potrivit unor calcule”.
„Primele două întâlniri din tripticul plasat sub genericul “Cota îl face pe artist?” (din lunile aprilie şi mai) au trasat două răspunsuri contrastante. Pe de-o parte, galerista Andreiana Mihail a fost apologeta promovării profesioniste, costisitoare şi permanente a artei şi artiştilor pe care îi reprezintă, la târguri internaţionale şi în publicaţii de specialitate, potrivit unei viziuni strategice şi concurenţiale, chiar sportive asupra artei angajate într-un calendar competiţional în care promovarea este ca un antrenament neobosit. Pe de altă parte, Dan Popescu a insistat pe relaţia directă pe care galeristul, ca promotor al artistului, trebuie să o aibă cu publicul, prin aducerea artei propriu-zise în preajma acestuia, prin refacerea contactului nemediat dintre amatorul individual de artă şi opera de artă nefardată cu praful stelar al publicităţii. Ambele perspective, deşi opuse, sunt, totuşi, strategii manageriale complementare, care au în vedere un marketing în jurul profilului deja conturat ca «brand» al artistului.
Există însă şi o a treia cale de promovare, ce nu ia în calcul nici una dintre aceste alternative, tocmai pentru că se raportează la artişti care (încă) nu există ca mărci înregistrate, ca «brand». “Atelier 35”, galeria Uniunii Artiştilor Plastici dedicată exclusiv tinerilor artişti, reuşeşte, de câţiva ani deja, să propună unui public divers personalităţi artistice încă neînchise într-un profil fix, artişti tineri, în mişcare, în formare, în dezvoltare. “Atelier 35” nu este o structură de promovare (în sensul comercial al cuvântului), ci un spaţiu de afirmare, în sensul deplin al cuvântului: “Atelier 35” este un loc în care se poate risca, se poate greşi, se pot emite pretenţii care nu trebuie apoi acoperite cu lucrări consecvente doar pentru a satisface o cerere a pieţei. “Atelier 35” este locul în care se produc şi nu se induc atitudini (de inducerea atitudinilor este responsabilă tocmai promovarea). “Atelier 35” nu-şi asumă, precum galeriile private comerciale, un program de publicitate în care artistul să fie instrumentalizat pentru obţinerea unui beneficiu pecuniar. Deschis tuturor artiştilor tineri, “Atelier 35” are avantajul de a nu se erija în promotorul niciunuia dintre ei, nefiind forţat să vizeze (doar) un anumit public şi o anumită ideaţie. “Atelier 35” nu are nevoie de un program care să ascundă strategia de promovare a cotei unui artist, ci are doar un program de funcţionare, de deschidere programatică atât către orice fel de artist cât şi faţă de orice fel de public.“, consideră Erwin Kessler, iniţiatorul programului “Arte Marţiale”.
