În curând, la Editura Polirom va apărea ultimul roman semnat de Vladimir Nabokov, un roman neterminat, şi a cărui publicare, amânată mai mult de 20 de ani, a stârnit controverse pe scena literară internaţională. “Originalul Laurei” apare în traducerea din limba engleză a Veronicăi D. Niculescu, cu o introducere de Dmitri Nabokov.
Schiţă a unui roman despre „murit” şi autoanihilare, cartea constă de fapt într-o colecţie alcătuită din 138 de fişe de lucru scrise de mână şi dispuse pe câte o pagină separată, împreună cu traducerea în limba română, reproducând în acest fel manuscrisul original al lui Nabokov.
Tema aparte a acestui „roman în fragmente”, scris în ultimele luni de viaţă pe patul de spital din Lausanne, o constituie aşa-numitele exerciţii de murit, de autoextincţie treptată prin care cinicul şi obezul doctor Philip Wild îşi vindecă disperarea unei iubiri eşuate.
„Pradă delirului, citeam cu voce tare fragmente din roman unui public oniric adunat într-o grădină înconjurată de ziduri. Publicul acesta era alcătuit din păuni, porumbei, părinţii mei de multă vreme răposaţi, doi chiparoşi, câteva asistente medicale tinerele şi un medic atât de bătrân, încât era aproape invizibil. Poate din cauza poticnelilor şi acceselor mele de tuse, povestea bietei Laura s-a bucurat de mai puţin succes în rândul ascultătorilor decât nădăjduiesc să aibă pe lângă recenzenţii înzestraţi cu inteligenţă atunci când va fi publicată aşa cum se cuvine.”, scria Vladimir Nabokov despre acest volum.
„Lucra la un roman pe care îl începuse în 1975 – acelaşi an crucial: o capodoperă embrionară, ale cărei nuclee de geniu începeau să se transforme în pupe ici şi colo, pe omniprezentele sale fişe. Dădea foarte rar detalii despre ceea ce scria, însă, probabil fiindcă simţea că prilejurile de a le dezvălui erau numărate, a început să ne povestească anumite amănunte mamei mele şi mie. Şuetele noastre de după cină au devenit tot mai scurte şi mai sporadice, iar el se retrăgea îndată în camera lui, ca şi când s-ar fi grabit să-şi termine opera.“, scrie Dmitri Nabokov în introducerea cărţii.
