De curând, Editura Paralela 45 a publicat o nouă traducere a „Operelor” lui William Shakespeare. Astfel, Violeta Popa şi George Volceanov sunt cei mai noi interpreţi ai lui Shakespeare.
“Opere, vol. I: Sonete, Furtuna” inaugurează o nouă serie a “Operelor” lui William Shakespeare, cu traduceri noi, într-o limbă română modernă, accesibilă cititorilor şi spectatorilor de azi. Noile traduceri propun unele distanţări interpretative faţă de soluţiile precursorilor (dictate de evoluţia criticii interpretative anglo-saxone şi de perfecţionarea instrumentelor lor de lucru), dar şi conservarea formelor specifice teatrului elisabetan (versul alb, pantametrul iambic şi cupletul rimat alternate cu proza) şi a funcţiei comunicative a dialogului în teatru, într-o încercare de unificare a noţiunilor, aparent ireconciliabile, de „traducere filologică” şi „traducere pentru scenă”. Este o serie de autor sută la sută necenzurată din punct de vedere politic, social şi religios, şi nebowdlerizată (adică necenzurată în latura obscen-argotică a limbii), însoţită de un bogat aparat critic realizat de o prestigioasă echipă de universitari de largă recunoaştere internaţională în domeniul studiilor shakespeariene.
Acest prim volum reuneşte “Sonetele”– în traducerea inspirată a Violetei Popa, un pas înainte în fidelitatea faţă de original şi în modernizarea discursului poetic, dar şi în conservarea ambiguităţii liricii shakespeariene, care a iscat atâtea controverse peste secole – şi, nu întâmplător, comedia “Furtuna”, piesă care, în ediţia in-foli odin 1623, era aşezată în fruntea integralei Shakespeare.
“Opere, vol. II: Hamlet”, în viziunea aceloraşi Violeta Popa şi George Volceanov lansează, în premieră naţională, traducerea celor trei versiuni distincte ale celebrei tragedii “Hamlet” de William Shakespeare, datând din 1603, 1604 si 1623, după ce toate traducerile precedente din limba română (ca, de altfel, din toate limbile în care a fost tradusă) au avut la bază un text-hibrid, colaţionat de editorii englezi ai secolului al XVIII-lea. Noua ediţie românească reprezintă un pas înainte în extinderea canonului shakespearian în limba română şi în sincronizarea culturii româneşti cu practicile editoriale anglo-americane. Cele trei variante confirmă teza „revizionismului shakespearian”, lansată la începutul anilor 1980, potrivit căreia Shakespeare se numără printre autorii preocupaţi de permanenta remodelare şi perfecţionare a operelor sale.
Recuperarea lui “Hamlet” cu stadiile lui succesive, „aşa cum a fost scris de Shakespeare”, le oferă regizorilor români de teatru ocazia de a compara situaţiile dramatice şi indicaţiile scenice diferite, ce pot genera noi piste interpretative şi noi soluţii regizorale, care să confirme, încă o dată, perenitatea geniului shakespearian.
