De curând, în colecţia Fiction Ltd. a Editurii Polirom a apărut volumul “Pudră” semnat de Dora Pavel.
Cartea ne incită să ne punem întrebarea: ce am face dacă ne-am trezi dintr-o moarte clinică, în miez de noapte, într-o capelă cu uşa ferecată, încorsetaţi în dantelă, singurii vii, între alte catafalcuri, înspăimântaţi mai mult de propria înviere decât de starea pasageră în care ne aflăm, în timp ce părinţii şi fraţii, verii, unchii şi mătuşile, cunoscuţii şi colegii, dorm poate liniştiţi, obişnuiţi deja cu gândul şi începând să se replieze din mers, să-şi ordoneze altfel viaţa, fără noi, împovăraţi pe moment doar de obligaţia de-a ne ajuta să trecem dincolo, pe de-a-ntregul şi decent, aşa cum se cuvine, cu tot trusoul mortuar, cu tot ceremonialul statornicit de când lumea pentru un eveniment ca ăsta?
E doar una dintre interogaţiile bulversante la care noul roman al Dorei Pavel răspunde prin odiseea întoarcerii în lume a lui Carasiniu, tânărul restaurator de artă care află acum că viaţa, ca şi moartea, poate surveni oricând. O naraţiune densă, a cărei miză depăşeşte sugestiil e titlului. Dincolo de orice parabolă a fardului şi măcinării, a falsului şi deşertăciunii, romanul “Pudră” atinge zone incontrolabile ale umanului.
