În curând, la Editura Herald va apărea volumul “Atalanta fugiens” de Michael Maier (1568–1622), o lucrare unică, în primul rând datorită faptului că nu a fost concepută ca o simplă carte. Compusă de către medicul personal al celebrului împărat austriac Rudolf al II-lea, aceasta poate fi considerată pe bună dreptate prima ofertă multimedia avant la lettre.
Împărţită în 50 de capitole, precedate de o Epigramă a autorului, ea propune o structură nemaiîntâlnită în epoca respectivă şi nici mult timp după aceea. Fiecare capitol cuprinde, mai întâi, o emblemă sau imagine simbolică, însoţită de o sentinţă în limba latină. Apoi, emblema este însoţită de o epigramă, compusă chiar de Michael Maier, urmată de câte un discurs, în care autorul încearcă să lămurească diferitele aspecte simbolice amintite în emblemă şi epigramă. Până aici, cartea nu se deosebea foarte mult de lucrările epocii, însoţite, în marea lor majoritate, de ilustraţii, şi – e drept, mult mai rar – de versuri originale în limba latină. Michael Maier a considerat însă că trebuie să se adreseze nu numai raţiunii şi ochiului cititorului, ci şi urechii acestuia, aşa că a adăugat la fiecare capitol şi câte o bucată muzicală, numită fugă. Acest tip de compoziţie muzicală contrapunctică pe mai multe voci, intitulată astfel pentru că auditoriul are senzaţia că diferitele voci se urmăresc sau fug una după alta, era extrem de potrivită pentru o lucrare al cărei titlu este tocmai “Atalanta fugiens”.
Pe lângă mitul Atalantei, există numeroase referiri la cele douăsprezece munci ale lui Hercule, la argonauţii porniţi, sub conducerea lui Iason, în căutarea Lânii de Aur, la diferite episoade din Războiul Troian sau la călătoria plină de peripeţii a lui Ulise spre Ithaca natală, miza acestei lucrări fiind de fapt interpretarea în cheie alchimică a marilor mituri ale antichităţii clasice, greceşti, romane. Toate aceste povestiri sunt considerate alegorii care, odată descifrate, devin, chiar după expresia autorului, „lucrul cel mai folositor pentru neamul omenesc“.