De curând, la Editura Leda-Grupul Editorial Corint a apărut romanul “Micuţele doamne” de Louisa May Alcott, în traducerea Dianei Maria Laibăr.
Acţiunea cărţii se desfăşoară într-o Americă a secolului XIX, în care băieţoasa Jo, frumoasa Meg, timida Beth şi Amy cea romantică trebuie să se îngrijească de întreaga casă în vreme ce tatăl lor este plecat la război. În acelaşi timp, luptă să fie mai bune şi să devină, din fetiţe, adevărate micuţe doamne. Oricât de dificile ar fi aceste lucruri, surorile March sunt sprijinite de înţeleapta lor mamă şi legate de o dragoste de nezdruncinat.
Scriitoarea americană Louisa May Alcott, a doua fiică a lui Amos Bronson Alcott şi a lui Abigail „Abba” May, s-a născut la 29 noiembrie 1832, în Germantown, Pennsylvania. În anul 1840, familia s-a mutat la Concord, unde Louisa a făcut cunoştinţă cu viaţa la ţară, împărţindu-şi timpul între „piesele” jucate cu surorile ei, piese pe care le scria ea însăşi, şi plimbările prin natură. În anul 1852, Louisa publică, în hebdomadarul lui Peterson, sub pseudonimul Flora Fairfield, primul ei poem – „Lumina soarelui”. Trei ani mai târziu, în 1855, publică primul ei roman, „Fabulele florilor”.
În 1862, Louisa pleacă la Washington, pentru a servi drept infirmieră în Războiul Civil. Asemenea multor altor infirmiere, Louisa a contractat febră tifoidă şi, deşi s-a recuperat treptat, efectele mercurului folosit în acele vremuri drept tratament aveau să-şi pună amprenta pe tot restul vieţii ei. Din perioada aceasta datează romanul „Schiţe din spital” (1863), urmat de „Dispoziţii” (1864). Apoi, editorul scriitoarei, Thomas Niles, i-a cerut un roman „despre şi pentru fetiţe”. Întrucât îşi petrecuse viaţa alături de surorile sale, Louisa a reuşit ca în numai două luni şi jumătate să scrie „Micuţele doamne”, roman inspirat din propria-i experienţă. Publicată la 30 septembrie 1868, cartea a avut un succes imediat, vânzându-se în mai mult de 2.000 de exemplare. Urmarea a fost un al doilea volum (1869), care s-a vândut într-un tiraj de 13.000 de exemplare. În anul 1870 publică „Bătrânele fete demodate”, iar în acelaşi an pleacă în Europa însoţită de sora ei mai mică, May. Este o perioadă în care succesele scriitoarei urmează unul după altul: 1871 – „Micuţii domni”, 1873 – „Munca”, 1874 – „Opt verişori”, 1876 – „Trandafirul înflorit”.
Louisa May Alcott devine o adevărată luptătoare pentru drepturile femeii, fiind prima care-şi va exercita dreptul la vot în comitetul electoral al şcolii din Concord. Deşi îşi continuă activitatea literară, publicând în 1886 romanul „Băieţii lui Jo”, mercurul folosit drept tratament începe să-şi facă simţite consecinţele. În 1888, moare tatăl ei, iar două zile mai târziu, pe 6 martie, la vârsta de 56 de ani, se stinge din viaţă, la Boston, şi Louisa May Alcott.
