De curând, scriitoarei Melania Cuc i-au apărut două noi volume de poezie, “Autoportret”, Editura Nico şi „Lebăda pe asfalt”, Editura Anamarol, după o tăcere „poetică” de aproape 20 de ani. Debutând cu volumul de poezie „Peisaj lăuntric” în anul 1985, scriitoarea a făcut apoi virajul spre proză, obişnuindu-şi cititorii cu o proză nu de multe ori încărcată de lirism sau metafore.
Cartea de poeme “Autoportret” “pare scrisă dintr-o suflare, într-un singur registru stilistic şi o concentrare a temelor. De altfel, unitatea structurală i-o dă şi regia punerii în pagină, poemele neavând titluri, primului vers atribuindu-se şi încărcătura textuală nominală, deşi el intră în fluxul rostirii. Autoarea îşi conservă feminitatea şi modernitatea, limbajul poetic, în confesiunile lirice ale Melaniei Cuc, străin de inerţii şi mode, părând mai degrabă al unei scriituri din ultimele valuri poetice. Fără agresivitatea şi vulgaritatea multor astfel de autori, ci cu eleganţa şi siguranţa valorilor consacrate. Confesiunea dulce-amară, în acumulări de bulgăre de zăpadă în rostogolire, conturează „Autoportretul” pe care şi l-a impus, fără menajamente, fără restricţii, fără farduri inutile. E şi Cain, şi Abel, deopotrivă, este şi tandră, şi aspră până la vehemenţă, fermitate, „Stăpân şi slugă/Al unui singur poem”. Un amestec de patetism reţinut şi euforie străbat întreaga retorică a autobiograficului, emoţia e ţinută sub control, erosul e cunoaştere şi încordare, iar credinţa încă nu şi-a stabilit sensul: „În zdrenţe de purpură/ Biserica mea/ Umblă desculţă/ şi fără cămaşă”. Melancoliile nu s-au eliberat de vină, nostalgiile sunt încă vulnerabile, inadaptarea e refuzată. Realul e developat în imagini încărcate de gravitate, când cu încruntare moralistă, când cu detaşată înţelegere: „Trag viaţa în piept /Ca pe o ţigară,/Voluptoasă, vicioasă/şi mai ales/Furioasă”.Dar mereu cu incontestabilă artă. Melania Cuc reuşeşte să convingă şi în acest Autoportret că, dincolo de conjuncturi, de culise literare, vocea ei are distincţie şi instanţele critice nu vor avea altceva de făcut decât să recunoască o operă şi un destin literar”, scrie criticul literar Nicolae Băciuţ.
Melania Cuc s-a născut la 22 iunie 1946. A absolvit Universitatea Ioan Dalles, Bucureşti, Secţia Literatură Română şi Universală. Are peste 20 de cărţi publicate: Peisaj Lăuntritc, poeme, Editura Litera, 1985; Dincolo de jertfă şi iubire, poeme, Editura Macarie,1991; Impozit pe dragoste, roman, Editura Macarie, 1999; Vine Moş Crăciun, poezie pentru copii, Editura Răsunetul,1999; Galaxii paralele, eseuri, Bistriţa, 2000; Destin, proză biografică, Bistriţa, Editura Răsunetul, 2000; Tablete contra disperării, eseuri, Editura Aletheia, 2002; Cinând cu Dracula, roman, Editura Aletheia, 2003; Biografia unui miracol, proză, Editura G.Cosbuc, 2003; Versuri scrise pe zăpadă, pentru copii, Editura G. Cosbuc, 2003; www.rebel 2004. ro, eseuri, Editura G.Coşbuc, 2004; Căsuţa cu poveşti, versuri pentru copii, Editura G.Coşbuc, 2005; Şotron, eseuri, Editura G. Coşbuc, 2005; Fructul oprit, roman, Editura Karuna, 2006; Iisus din podul bisericii, Editura Limes, 2006; Fără nume, tablete –şotron, Editura Ardealul, 2007; Femeie în faţa lui Dumnezeu, roman, Editura Eikon, 2007; Grral, roman, Editura Nico, 2007; Miercurea din cenuşă, roman, 2008, Editura ZIP; Dantela de Babilon, roman, 2009, Editura Nico; Autoportret, poeme, 2010, Editura Nico; Lebăda pe asfalt, poeme, 2010, Editura Anamarol.
