În urma întrunirii juriului Premiului Naţional de Proză „Ziarul de Iaşi”, ediţia a VII-a, format din Alexandru Călinescu (preşedintele juriului), Valeriu Gherghel, Bogdan Creţu, Emil Brumaru, Codrin Liviu Cuţitaru şi Doris Mironescu, câştigătorul desemnat în unanimitate este Cristian Teodorescu, cu romanul “Medgidia, oraşul de apoi”, Editura Cartea Românească, 2009. Premiul Naţional de Proză „Ziarul de Iaşi” pe anul 2009 va fi decernat la Iaşi pe data de 14 mai 2010.
Pe lângă volumul câştigător, “Medgidia, oraşul de apoi” de Cristian Teodorescu, au mai fost nominalizaţi: Varujan Vosganian, “Cartea Şoaptelor” (Polirom), Lucian Dan Teodorovici, “Celelalte poveşti de dragoste” (Polirom), Matei Vişniec, “Sindromul de panică în Oraşul Luminilor” (Carte Românească), Angelo Mitchievici, “Cinema” (Polirom).
“Medgidia, oraşul de apoi” a mai fost nominalizat la Premiile revistei “Observator cultural” pe anul 2009 şi la „Cartea anului 2009” al revistei “România literară” şi Fundaţia Anonimul.
Romanul este o savuroasă colecţie de ,,istorii” individuale profilate pe fundalul agitat al anilor ’40 din secolul trecut. În decorul târgului dobrogean − care devine, în logica ficţiunii, un centru al Lumii − se ,,filmează”, cu maximă acuitate şi fidelitate a imaginii, memorabile secvenţe din vremea Războiului, a rebeliunii legionare ori a ocupaţiei sovietice.
“Medgidia, oraşul de apoi” poate fi, la scară redusă, oricare oraş de pe harta României, însufleţit de pasiuni omeneşti, de lupte politice, cu mize mai mici sau mai mari. Mersul implacabil al istoriei se reflectă − amplificat până la teroare sau, după caz, până la grotesc − în oglinda biografiilor netrucate ale locuitorilor lui.
Cristian Teodorescu s-a născut la 10 decembrie 1954, la Medgidia, pe atunci raion în Regiunea Dobrogea. A absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti în 1980. Este redactor la “Academia Caţavencu” şi director editorial al ediţiei române a revistei “New York Times Book Review”. Debutează în 1981 cu o povestire în revista “Tribuna”, iar editorial, în antologia “Desant 83” (Cartea Româneasca), în 1983. În 1985, volumul de povestiri “Maestrul de lumini” (Cartea Romaneasca), îi aduce Premiul de Debut al Uniunii Scriitorilor, Premiul UTC şi Premiul Fundaţiei „Liviu Rebreanu”. În 1988 publică romanul „Tainele inimei” (Cartea Românească), premiat de Academia Română în 1990. În 1991 publică “Faust repovestit băieţilor mei, Petre şi Matei”, Ed. Alex. Volumul de proză scurtă, “Povestiri din lumea nouă “(RAO, 1996), primeşte Premiul U.S.R. Urmează alte două volume de povestiri, “Îngerul de la benzinărie”, (Paralela 45, 2002), “Maestrul de lumini şi alte povestiri”, (Curtea Veche, 2004). În 2005, reeditează „Tainele inimei” la Editura Cartea Românească. Traduceri ale povestirilor sale apar în antologii de proză scurtă din Olanda, Rusia şi Statele Unite.
