Una dintre ultimele noutăţi editoriale apărute la Editura Polirom, în colecţia “Biblioteca Polirom. Proză XXI”, în traducerea din limba ebraică a Any-ei Shilon, este cartea “Pe neaşteptate, dragoste” de Aharon Appelfeld.
“Pe neaşteptate, dragoste” este romanul prin intermediul căruia Philip Roth l-a descoperit pe Aharon Appelfeld – „un scriitor excepţional, de rangul unui Kafka sau Bruno Schulz”.
Scris într-un stil de o simplitate, o armonie şi o eleganţă care amintesc de textele biblice, romanul “Pe neaşteptate, dragoste” este în acelaşi timp o apologie a iubirii şi o meditaţie asupra scriiturii. Appelfeld urmăreşte cu o subtilitate fascinantă sentimentele care se înfiripă treptat între Ernest, un scriitor septuagenar bolnav şi măcinat de ură, şi menajera sa Irena, o tânără lipsită de cultură, în fiinţa căreia se contopesc însă nobleţea sufletească şi înţelepciunea evreilor care trăiesc în spiritul tradiţiei şi al iubirii de Dumnezeu. Această întâlnire providenţială îl ajută pe Ernest să regăsească, după îndelungi ani de rătăciri, calea către originile sale, către limba sa maternă şi către dragostea de înaintaşi, care devine forţa vitală a creaţiei lui. Refăcând în sens invers drumul vieţii, Ernest aşterne pe hârtie episoade cutremurătoare din adolescenţa sa de activist în Organizaţia de Tineret a Partidului Comunist şi din anii petrecuţi ca ofiţer în Armata Roşie, străduindu-se să ajungă în timpul care i-a mai rămas de trăit la primele amintiri ale unei memorii palimpsestice.
„Pe neaşteptate, dragoste” este povestea unei întâlniri între două vieţi luminate de un sentiment superior. O dragoste care nu ajunge să însemne distrugere, aşa cum se întâmpla adesea, ci rămâne o formă de creaţie şi meditaţie, în vreme ce naraţiunea se deplasează într-o manieră subtilă pe diferite fronturi, înainte şi înapoi, la suprafaţă şi în profunzime… Însă este o carte în care se întâmplă multe lucruri grave – în acelaşi timp o lecţie de înţelepciune şi de literatură.”, scria cotidianul L’Express.
Autorul romanului “Pe neaşteptate, dragoste” spunea: „Fiecare scrie după firea lui. Eu vorbesc despre violenţă într-o manieră nonviolentă pentru că nu sunt deloc o persoană violentă. Scriu lucrurile aşa cum le resimt. Am întotdeauna sentimentul că literatura se înrudeşte cu muzica şi că muzica dezvăluie ce e mai delicat în sufletul omului. Ştim cu toţii că viaţa are o anumită doză de violenţă. Dar unii, printre care şi scriitorii, au tendinţa să o sanctifice, să se identifice cu ea. Acest sentiment nu face parte din fiinţa mea, fapt pentru care nu pot să scriu astfel. Ceea ce mă interesează pe mine este să dezvălui o formă de nobleţe a omului.”
