La Editura Art va apărea în curând, în colecţia Art Clasic, volumul “Paradisurile artificiale. Despre vin şi haşiş”, de Charles Baudelaire, în traducerea din limba franceză a Gabrielei şi a lui Constantin Abăluţă.
O carte fundamentală despre alchimiile intoxicării şi ale creativităţii. De la paradisurile dezvăluite prin substanţa-revelator, până la decăderile zilei de după.
“Cunoaştem îndeajuns de bine natura umană ca să ştim că un om care cu o linguriţă de dulceaţă poate să-şi ofere pe loc tot ce-i mai bun din cer şi pe pământ nu-şi va câştiga nici a mia parte prin muncă. (…) Dar a doua zi! Groaznică zi! Toate organele slăbite, obosite, nervii destinşi, pofta de-a plânge, ca o gâdilătură, imposibilitatea de a te apuca de un lucru susţinut îţi arată fără menajamente că ai jucat un joc interzis. ” spunea Charles Baudelaire.
Un capitol de bază din literatura dedicată „combustibililor” creativităţii – vinul şi haşişul, în cazul de faţă -, volumul lui Baudelaire este în acelaşi timp o impresionantă autobiografie chimică şi un text fundamental de istorie culturală. Perioada decadentă, în care autorul „Florilor răului” a jucat un rol principal, îşi scoate la iveală obiceiurile, viciile şi practicile ale căror finalitate construieşte astăzi profilul unei epoci literare. Spumoase, rafinate prin detalii atent cartografiate, cele două volume prezentate de ART fac parte din impetuoasa familie din care se trage, de altfel, şi Thomas de Quincey, cu ale sale confesiuni de opioman.
