Proaspăt ieşită din tipografie, “Cartea lui Dave” de Will Self, Editura Polirom (traducere din limba engleză şi note de Daniela Rogobete), are toate şansele să vă ţină captivi pe parcursul citirii ei, fiind o parodie a religiei moderne, mai ales cu privire la credinţa oarbă.
Will Self este unul dintre cei mai apreciaţi scriitori britanici ai momentului, care şi-a câştigat renumele de „cel mai original scriitor al anilor ’90”. “Cartea lui Dave” este cea de-a treia traducere din opera lui Will Self care apare în cadrul colecţiei „Biblioteca Polirom” (după “Cucul şi pupăza”, 2007, şi “Măreţele maimuţe”, 2009).
Cuprins de depresie în urma divorţului şi a pierderii copilului pe care-l credea fiul său, îngrozit că acesta l-ar putea uita, taximetristul Dave Rudman, eroul romanului “Cartea lui Dave”, începe să-şi aştearnă pe hârtie nemulţumirile legate de viaţa, de relaţiile interumane, de societate şi religie. Rezultatul este un amestec tulburător de satiră şi fantastic, de umor şi cinism, de imagini suprapuse ale unui prezent afectat de un misterios mal de siècle şi ale unui viitor aberant şi distopic. Cartea este găsită într-un viitor postapocaliptic şi transformată în Evanghelia unei noi credinţe, Davinitatea. Jargonul taximetriştilor devine acum limbaj sacru, însemnele breslei devin simboluri religioase, iar lumea se reinventează după Poruncile lui Dave. În dialogul permanent dintre trecut şi viitor, dintre realitate şi halucinaţie, una dintre constante este imaginea vie a unei Londre pe care poţi fie s-o iubeşti, fie s-o urăşti, dar în faţa căreia, cu siguranţă, nu poţi rămâne indiferent.
Will Self, într-un interviu dat Alexandreia Olivotto spunea: „Când nu scriu, mi se pare că sunt prost, simt că nu mai înţeleg lumea sau că nu mai fac parte din ea – bănuiesc că aş putea fi un balon care se îndepărtează. Aşa că scriu pentru a pricepe ceea ce simt pe pielea mea şi să mă implic totodată în asta.”
Will Self a debutat în 1991 cu volumul de povestiri The Quantity Theory of Insanity (distins în anul următor cu Geoffrey Faber Award), căruia i-au urmat, într-o succesiune rapidă, romane, povestiri şi nuvele caracterizate printr-o imaginaţie debordantă, o inventivitate lexicală remarcabilă şi o ironie incisivă, a căror trăsătură comună este, aşa cum o descrie autorul însuşi, preocuparea pentru „oroarea ascunsă în sânul cotidianului”. Dintre acestea, amintim: Cock and Bull (Cucul şi pupăza, 1992; Polirom, 2007), My Idea of Fun (1993; în pregătire la Editura Polirom), Grey Area (1994), The Sweet Smell of Psychosis (1996), Great Apes (Măreţele maimuţe, 1997), Tough, Tough Toys for Tough, Tough Boys (1998), How the Dead Live (2000, nominalizat la Whitbread Novel of the Year Award), Dorian: an Imitation (2002), Dr Mukti and Other Tales of Woe (2004), The Book of Dave (Cartea lui Dave, 2006). Colaborator regulat al unor importante ziare britanice, printre care se numără Evening Standard, The Independent, The Observer şi New Statesman, Will Self a mai publicat trei colecţii de eseuri şi articole: Junk Mail (1995), Sore Sites (2000) şi Feeding Frenzy (2001).
