Adrian Diniş este unul dintre cei mai activi comentatori în cenaclurile literare bucureştene. Încă nedebutat, e convins că e genial, mai în glumă, mai în serios. Încă îşi şlefuieşte volumul de poezie şi, ţinând cont de gusturile literare excelente pe care le are, ne face să-i aşteptăm debutul extrem de nerăbdători.
“Volumul cu care îmi tot “ameninţ” prietenii că o să debutez de ceva timp se numeşte “Poezii odioase de dragoste”’, pe care îl voi publica până la finalul anului, de preferat la un târg de carte. L-am scris având pe fond conceptul ăsta, de poem vindicativ, de frumos şi odios în acelaşi timp, cel mai bine potrivindu-se cu disperarea din “cel mai trist poem din lume” al lui Neruda. Prin poezia mea miroase a rumeguş, lupii cântă de leagăn, înjur de Crăciun şi muştele se îneacă în paharul de whisky pentru că nu are cine să le salveze, eu uitând să şi înot dacă am ştiut vreodată – şi, da, în poezie se poate uita şi înotul şi mersul pe bicicletă, totul. Atâta doar că n-am scris ca să uit.”, spune autorul despre volumul său.
Diniş Adrian (n. 4 iulie 1986, Bucureşti) Absolvent al Universitatăţii Româno-Americană, cu licenţă, în cadrul Facultăţii de Informatică Managerială. Poezie în Convorbiri literare, Luceafărul, Tribuna, Dacia literară, Poesis, Mozaicul, Egophobia etc. Am citit poezie în Institutul Blecher organizat de Claudiu Komartin (2009) şi în Cenaclul de la Muzeu condus de Daniel Cristea-Enache şi Tudorel Urian (2008). Numeroase premii literare pentru debutanţi printre care: Porni Luceafărul (2008), Tudor Argezi (2008), Provers (2007, 2008, 2009) ş.a.