Biblioteca Judeţeană „Christian Tell” din Târgu-Jiu a găzduit marţi, 16 martie 2010, lansarea volumelor II şi III din cartea „Ministru de Interne” semnată de Doru Viorel Ursu. Lansarea nu a strâns prea mulţi oameni dar, după cum spune şi autorul, nu este o carte care să se adreseze oricărui tip de cititor.
Prin cartea „Ministru de Interne”, editată în trei volume, Doru Viorel Ursu a încercat o restituire a epocii postcomuniste, relatând experienţa sa de ministru de Interne. „Am promis că voi veni pentru a-mi prezenta cărţile, o încercare de restituire pentru români, o istorie trăită, sinceră şi din inimă de oltean. Nu sunt nici pentru prima şi nici pentru ultima oară la Târgu-Jiu, este locul meu firesc, este la doi paşi de locul în care familia mea s-a păstrat de generaţii”, a spus autorul. Aşa cum spune şi fostul ministru, nu este vorba despre o carte de librărie, o carte comercială sau adresată masei. „Nu este o carte de librărie, nu este o carte comercială, nu doresc să fiu citit ca Mihaela Rădulescu, nici ca revista Can-Can sau Click. Dacă în oraşele României, doi sau trei oameni vor citi cărţile mele, cred că misiunea mea este îndeplinită”, a declarat Doru Viorel Ursu. „Este o carte de suflet şi nu e una comercială. Încerc, însă, să redau românilor, cu documente, un adevăr pe care mulţi l-au ascuns”, a continuat fostul ministru.
Din păcate, lansarea aceasta nu a adus prea mulţi interesaţi în sala de lectură a bibliotecii, acest lucru alimentându-i scriitorului, după cum singur a declarat, o întrebare obsesivă: unde sunt românii? Unde au fost, de-a lungul timpului, când am trecut prin vremuri grele? „În ultimile zile, însă, şi nu e vorba de a fi mulţi sau puţini în această sală, sunt obsedat de nişte cuvinte spuse de contestatul, de alţii apreciatul, Adrian Păunescu. Citea, cândva, despre moartea lui Mihai Viteazul şi spunea că a înţeles că a fost omorât mişeleşte dar tot timpul întrebarea era unde erau românii. Asta este întrebarea care mă obsedează pe mine, acum: unde sunt românii?”, se întreabă Doru Viorel Ursu.
„Pentru mine este o onoare să lansez ceea ce nu apucasem încă, volumul doi o dată cu volumul trei. Promiteam, atunci când am venit cu volumul întâi aici, că mă voi întoarce. Şi mă voi întoarce întotdeauna la capitala sufletului meu oltenesc, la câţiva kilometri de locul în care s-a născut tata. Am avut ambiţia să o fac întâlnindu-mă, peste graniţe, cu un profesor american care ştia despre Iaşi că ar fi un oraş la Marea Neagră, despre Ardeal că ar fi pământ unguresc. Când însă, americanul ştia mai mult despre Ana Ipătescu decât noi, a trebuit să mă prezint. Când a auzit ce amintiri am a spus că sunt nebun să nu le scriu. Când m-am gândit la ce mă aşteaptă în situaţia asta mi-am zis nu, sunt nebun dacă le scriu. Oricum, şi în concepţia mea şi în concepţia lui, sunt nebun. Le-am scris. Este o stare de a spune ceea ce nu mai poţi ţine doar pentru tine” – Doru Viorel Ursu.
Dorina Cioplea
