De curând, la Editura Cartea Românească a apărut volumul “Ramona-Vals. Povestiri din Epoca de Fier” de Constantin Mateescu (colecţia Proză).
Noul volum al lui Constantin Mateescu poate fi asimilat unei cărţi de memorii. Memoriile unei generaţii care s-a maturizat imediat dupa instaurarea comunismului în România. Viu colorate, cu umbre dulci-amare, amintirile unui tânăr din anii ’60 pot fi imaginate cu greu astăzi. În timpul domniei „dubei negre”, să iubeşti, să urăşti, să gândeşti, să vorbeşti, să cânţi, să dansezi, să scrii, să visezi puteau fi oricând acte subversive. Un fapt banal devenea senzaţional, iar un gest aparent normal putea frânge destine. Protagonişti ai unui dans grotesc, eroii urbani fără glorie, anonimi, neconsemnaţi de istorie, supravieţuiesc într-o lume în care adevărul e falsificat, iar o dată instaurată teroarea, spaima pune stăpânire pe oameni şi vieţile lor.
„Elementul de forţă al prozei mateesciene constă într-o remarcabilă desfăşurare de forţe imaginative, de un rafinat gust regizoral de aglutinare a amănuntului. Parabola se naşte din popularea mediului cu toate acele piese mobile alcătuind un cadru în care ficţiunea concurează cu realitatea, în schimbătoare jocuri de lumini.” spunea Barbu Cioculescu despre autorul acestui volum inedit.
Aprecierile sunt unanime, astfel încât criticul literar Dan C. Mihăilescu spunea: „Le dau târcoale de mai bine de un an încoace, le cutreier, le-am recitit pe sărite, am reaşezat fişele în fel şi chip, am plănuit mai multe variante de comentariu: cele şase volume ale jurnalului lui Constantin Mateescu sunt, alături de şocurile confesive produse după ’89 de I.D. Sârbu, Petre Pandrea, Mihail Sebastian şi Mircea Zaciu, una dintre cele mai substanţiale mărturii de viaţă “în rezervaţie.”
„Constantin Mateescu se situează în cea mai bună tradiţie a prozei noastre clasice şi nu i-a trecut, cred, prin minte ca vreodată să îmbrace o haină nouă. Este una dintre sursele farmecului retro al prozei lui şi pricina locului înalt pe care l-ar putea ocupa într-o istorie onestă a literaturii române, o literatură mai grăbită să se înnoiască decât să-şi facă temele.” spunea criticul şi istoricul literar Eugen Negrici despre autorul volumului “Ramona-Vals. Povestiri din Epoca de Fier”.