De curând, pe piaţa editorială românească a apărut un nou volum de poezie, “Paninsomnia” de Valentin Nicolae, Editura Etnous, debutul absolut al autorului.
Autorul scrie pe blogul său, într-un ton confesiv: “ideea e că tot ce am scris, am scris la întâmplare…n-am avut absolut nici un plan sau poate am avut…oricum, praful ăsta de literatură pe care încerc să-l scriu nu cred că mă duce nicăieri, mai bine aş fi citit o carte a lui Shivananda şi m-aş fi apucat să stau, să mă plimb prin lume ca un spectator compasiv şi benefic. ”
Pe coperta patru a cărţii sunt extrase versuri reprezentative din acest volum de debut, care, să sperăm, va avea o soartă bună din partea criticii literare: “Mânuieşte, Doamne, sabia destrămării/ Mână, Doamne, caii însingurării spre cetatea ta/ Izgoneşte, Doamne, şarpele încolăcit ce-mi soarbe/ Nimicul de pe buze/ Alungă, Tu, paradisul firescului din ochii mei/ Ca să te pot vedea într-o unică strălucire.”
Din „Paninsomnia„: „era sabatul/m-am întâlnit cu băiatul care semăna cu bruce lee/în garsoniera lui, mi-a dat un costum negru/cam de cioclu, cam de cantautor/m-am spălat pe faţă,/mi-am udat părul şi mi l-am pieptănat lins pe spate/ca tano din caracatiţa sau ca eric roberts în analiză finală”, din poemul „băiatul care semăna cu bruce lee”
pentru completarea unor minime informaţii despre valentin nicolae. dau o trimitere – http://inhalatii.blogspot.com/2010/03/modig-si-grupul-antinevralgic.html
multumesc.