“Librarii refuză să pună pe rafturile lor volume de poezie!”

Scriitorul şi directorul editorial Robert Şerban în dialog cu Andra Rotaru despre geniile literare autohtone, despre drumurile manuscriselor, despre un an editorial de excepţie, despre noi metode de promovare editorială şi noul site al Editurii Brumar, în exclusivitate pentru AgenţiadeCarte.ro.

*Există şi autori deja… învechiţi, fiindcă modul lor de a face literatură e rupt dintr-o altă epocă. * Cred că inclusiv pentru România noastră centralizată a fi în capitală nu mai înseamnă mare lucru. Ne mondializăm! * Pentru mine, Timişoara e buricul lumii, iar asta aduce numai avantaje. * În criză, autorii parcă sunt şi mai productivi. * O literatură nu e făcută numai de genii, iar autorii buni şi foarte buni merită sprijinul.* Sunt într-o alergare continuă, iar poezia e, din păcate, ultima escală.

De abia s-a încheiat anul editorial 2009. Au apărut câteva cărţi la sfârşitul lui 2009 care de abia acum au parte de lansări. Pe care dintre ele mizezi?

Eu cred în şansa oricărei cărţi bune şi a oricărui autor care ştie să scrie serios. Adevărat, unele cărţi sunt mai vizibile decât altele, au parte de o receptare mai bună, de un interes mai mare din partea cititorilor. Îmi place să cred că poezia nu se… datează, nu expiră, fiindcă nu e o ştire de ziar. Unele cărţi par „vechi” pentru că sensibilitatea noastră se modifică, se modernizează de la zi la zi, dacă vrei. Există şi autori deja… învechiţi, fiindcă modul lor de a face literatură e rupt dintr-o altă epocă. Dar asta ţine de subiectivitatea fiecăruia. Să revin la cărţile apărute la Brumar în ultimul timp. Toate mi-s dragi şi sper ca toate să „trăiască”o viaţă plină. Unele s-au lansat la Gaudeamus, altele urmează să fie lansate cât de curând. Antologia „MANIFEST. 20 rEVOLŢIE”, îngrijită de Dan Mircea Cipariu, s-a lansat la Timişoara, Iaşi şi Bucureşti, iar în jurul ei s-au creat o serie evenimente-surpriză (de exemplu, la Timişoara s-au aruncat, dintr-un elicopter, zeci de mii de poezii-manifest). Nicoleta Popa, cu al său volum Fragmente din inima mea a rupt gura Piteştiului, unde trăieşte autoarea. Virgil Mihaiu, cu Lusoromână punte de vânt, a fost primit sărbătoreşte de timişoreni şi de clujeni, şi sigur va fi întâmpinat cu dragoste de portughezi. Cartea lui Iov, de Şerban Foarţă, Omul decor, de Gelu Vlaşin, Omul disponibil, de Ion Zubaşcu, Memoria fluviului, de Monica Patriche, au fost lansate la Gaudeamus, Poeme înainte şi după Claudiu, a Ioanei Bogdan va avea parte de un astfel de eveniment la „Cărtureşti”, în capitală, iar Camiku, de Mihai Curtean, apărută în colecţia „Poeţi români contemporani”, se va lansa la Sibiu, fieful autorului. Sper ca toate aceste cărţi să-şi întâlnească cititorii, iar ei să fie cât mai numeroşi.

Cât de profitabil e ca o editură să nu se afle în capitală? Există dezavantaje majore?

Cred că inclusiv pentru România noastră centralizată a fi în capitală nu mai înseamnă mare lucru. Ne mondializăm! Informaţia circulă repede, manuscrisele şi ele, cursele lowcost taie cerul. Cărţile au însă probleme cu… drumul. Nu că n-ar exista poştă rapidă, ci fiindcă librarii refuză să pună pe rafturile lor volume de poezie. Spun ei că nu se vinde. Şi, din nefericire, cam au dreptate. Desfid pe oricine zice altfel, fiindcă eu nu iau în calcul excepţiile. Cine nu mă crede, să meargă la standul oricărei edituri ce publică poezie, la unul dintre târgurile de carte. Să vadă la modul real cam despre ce e vorba. Revin la întrebare. Dacă îţi faci treaba serios, nu contează unde ai sediul. Avantajul de a avea o echipă ce funcţionează de ani buni (din care nu lipseşte corectorul!), de a avea o tipografie performantă, de a ne strădui să ajutăm destinul fiecărei cărţi, fac ca „Brumar” să fie o editură căutată. Pentru mine, Timişoara e buricul lumii, iar asta aduce numai avantaje.

Veţi încetini mersul lucrurilor în anul 2010? Multe edituri îşi micşorează tirajele, scot mai puţine cărţi. Voi?

După cum a început anul, mă tem că voi avea şi mai mult de muncit decât aveam în vremuri normale. În criză, autorii parcă sunt şi mai productivi. Dinu Flămând, Floretin Sorescu, Crisula Ştefănescu, Laurian Stănchescu, Vladimir Udrescu, Vlad Scutelnicu, Lucia Negoiţă sunt doar câţiva dintre scriitorii care au cărţi în lucru sau gata de tipar la Brumar. Iar poşta electronică aduce, aproape zilnic, un nou manuscris. Vorbesc serios! Nu toate intră în atenţia noastră, dar toate sunt citite. O literatură nu e făcută numai de genii, iar autorii buni şi foarte buni merită sprijinul. Sper că o să fie un foarte bun an editorial, cu cărţi valoroase.

Cum ţi se pare piaţa de vânzări/ distribuţie on-line a cărţilor?

E în urcare şi poate că e viitorul. Chiar acum e gata să intre în lumea virtuală noul site al Brumarului, de unde cititorii îşi pot comanda cărţi.

Cum te împaci între facultate, editură şi poezie?

Nu mă împac, sunt într-o alergare continuă, iar poezia e, din nefericire, ultima escală. Dimineaţa sunt la editură, după-masa – la Facultatea de Arte. Dar trag nădejde că fac bine şi una, şi alta. Am ieşit din sesiune integralist. Şi cu note… foarte mari. Iar munca de la Brumar se „citeşte” în cărţi. Poate că starea mea de alertă permanentă (pe care o am de vreo 15 ani, de când am terminat facultatea, prima…), de om cu ochii pe ceas, mă face să fiu eficient şi pragmatic, să-mi reglez cu precizie viaţa şi să-mi fac cum se cade jobul. Joburile… Căci mai e şi emisiunea Piper pe limbă, de la TVR Timişoara, colaborarea la TM24FUN, Orizont-ul… În plus, sunt un tată dedicat fetiţei mele de trei ani, care, seara când ajung acasă istovit, ştie că, de fapt, mai am destulă energie ca să ne jucăm până la miezul nopţii!

Proiecte personale pe 2010?

Chiar zilele astea trebuie să-mi aşez poemele în viitoarea carte, ce o să apară spre/în toamnă. Majoritatea sunt scrise în Elveţia, unde, în septembrie şi octombrie anul trecut, am avut o rezidenţă literară. Ce vremuri… De când am venit, n-am mai scris decât patru versuri. După ce finalizez volumul şi o să fiu mulţumit de el, mă reapuc de romanul început la Winterthur. Abia aştept, căci numai şi gândul la ea mă entuziasmează. Cred că voi scrie şi proză scurtă, mă tentează să public un volum cu cele 10-12-14 piese de până acum, unele „risipite” prin antologii şi reviste, altele nepublicate. Mai am zeci de interviuri, unele spectaculoase, precum interlocutorii… Nu ştiu, dar cumva o să-mi aniversez cei 40 de ani pe care îi împlinesc în octombrie. Pare un clişeu ca scriitorii să-şi sărbătorescă vârstele rotunde prin cărţi, dar nu-mi pasă. Pentru mine, cărţile au fost dintotdeauna o sărbătoare.

Jurnalist, scriitor, realizator TV, Robert Şerban este şi unul dintre cei mai tineri directori editoriali din România. Editura Brumar (http://www.brumar.ro/) publică volume ale unor scriitori deja consacaraţi sau la început de drum, şi nu în ultimul rând, este una dintre editurile care publică poezie. „Cărţi cu har, de la Brumar” este fraza cea mai des întâlnită atunci când urmează o nouă apariţie editorială. Totodată, Robert  Şerban şi Editura Brumar au sprijinit primul program pro-lectură organizat sub auspiciile Casei Regale a României, proiect iniţiat şi coordonat de jurnalistul şi scriitorul Dan Mircea Cipariu, Scriitori pe Calea Regală, povestea acestei călătorii fiind editată şi ilustrată într-o antologie cu o grafică de lux.  Dintre cărţile scriitorului Robert Şerban:  Fireşte că exagerez (poezie), 1994, Odyssex (poezie), 1996, Piper pe limbă (interviuri), 1999, Pe urmele marelui fluviu/Auf den Spuren des grossen Stroms (coautor, poezie şi proză), volum bilingv (română şi germană), 2002,  Timişoara în trei prieteni (poezie – alături de Dan Mircea Cipariu şi Mihai Zgondoiu), 2003, Cinema la mine-acasă (poezie), 2006, Ochiul cu streaşină (publicistică), 2007, O căruţă încărcată cu nimic (împreună cu Ioan Es.Pop şi Peter Sragher), ediţie bilingvă, (română şi germană, 2008).