După o tăcere de aproape nouă ani, Rodica Draghincescu revine pe piaţa editorială românească cu un nou roman, Zâna dracilor, Editura Est, 2009.
“Un jurnal-roman, o scriere dură, un stil poetic seducător, o naraţiune mozaic, cu derulare viscerală, un scris luminat şi luminos, cu umbre şi mistere, pe alocuri. Aşadar, noua carte a Rodicăi Draghincescu este Zâna dracilor şi e publicată la editura francezului Samuel Tastet, binecunoscuta Editură Est, Bucureşti, în decembrie 2009”, îi face introducerea criticul literar Andra Soare.
“Zâna dracilor e un roman despre cum nu vrea Rodica să scrie romane, ci doar vrea să comunice altfel cu societăţile literare ale secolului al XXI-lea. Un roman cu mult nerv, cu umor negru, cu mai de toate în el: alegorii, parafraze, metafore, calcule matematice, filozofii senzoriale, oralităţi proverbiale etc.
Acest roman pare o mostră de “necunoscut”, un soi de jurnal dublu despre feme-ia RD şi amanţii ei mai mult sau mai puţin “celofibrici”: Nu-mi pot opri mila gândind la ce am comis, la ce comit iarăşi! Când ţi-am povestit de noul meu roman, uitasem, efectiv, despre ce e vorba într-o anexă a lui! O să-şi imagineze toţi, acum, că vor găsi prenumele tău personaj de carte, că noi ne cunoaştem de multă vreme şi că mai mult ca sigur suntem străvechi amanţi. Cine o să mă creadă că, pe când lucram la roman, eu chiar nu ştiam de tine? Da, iartă-mă, exista în povestea mea un personaj Odi, o amantă cinică! Tipa nu poate fi fidelă nimănui, comite un incest, ţine un jurnal pervers, cu care îşi atrage şi-şi omoară fu(s)tătorii ş.a.m.d. Şi încheie în braţele autorului-personaj, într-un final bine tras în (…), după coşmarul ştiu eu cui[…] În roman, RD ne face cunoştinţă cu o lume ţicnită, dificil de încadrat, prin pluralitatea vocilor ei, prin trecerile temporale de la un secol la altul (ba suntem pe vremea lui F. Schiller, ba în vremea noastră), într-o lume apartinând unei specii literare tradiţionale; adică, într-un gen sau într-un tip de text strâns în chingile structurilor tradiţionale (ultime influenţe americăneşti, vom zice). Un roman-caleidoscop cu imagini narative multiple.”, spune despre roman criticul literar Andra Soare.
Rodica Draghincescu s-a născut la 29 noiembrie 1962 în Buziaş. Prozatoare, poetă, eseistă şi traducătoare, scrie în limbile română şi franceză. A absolvit Facultatea de Litere (franceză-română), la Universitatea de Vest din Timişoara. Publică în reviste literare din România, Franţa, Italia, Anglia, Belgia, Spania, Elveţia, Austria, Irak etc. Este prezentă în antologii de poezie din ţară şi din străinătate. A câştigat premii literare în România, Franţa şi Italia. A tradus din lirica franceză contemporană (Yves Bonnefoy, Michel Butor, Maurice Couquiaud, Bernard Molinié, Anne-Marie Bernad, Noël Bernard, Gérard Blua, Yves Broussard etc), din lirica poloneză (Anna Janko), din lirica belgiană (Carl Norac), din lirica italiană (Corrado Calabró), din lirica luxemburgheză (Tom Reisen) etc. Redactoare a revistei germane Matrix, a colaborat cu RFI (secţia română), Radio Deutsche Welle din Köln, Radio România Internaţional, TVR Internaţional etc. Este membră a Uniunii Scriitorilor din România, a Casei Scriitorilor de la Paris etc. Dintre volumele publicate în limba română: Aproape cald ( poeme), Editura Plumb1993, Fiecare avem sub pat nişte fotografii de care ne este ruşine (poeme şi pamflete), Editura Marineasa,1995, Distanţa dintre un bărbat îmbracat şi o femeie aşa cum e (roman), Editura Marineasa,1996, Obiect de lux ascuţit pe ambele părţi (poeme), Editura Cartea Românească, 1997, Ah! (poeme), Editura Vinea, 1998, Craun (roman), Editura Paralela 45, 1999, EU-genía (poeme), Editura Vinea, 2000, Tangouri pe trambulină, Yes-euri, Editura Paralela 45, 2001.
