Romanul Planul infinit de Isabel Allende, apărut recent la Editura Humanitas Fiction, colecţia: Seria Isabel Allende, (traducere din limba spaniolă de Cornelia Rădulescu), certifică un destin literar de excepţie.
„Fără nici o îndoială, acest roman ambiţios marchează deplina maturizare artistică a lui Isabel Allende.” (El Mundo)
„Un amestec ingenios de realism necruţător şi meditaţie profundă.”(Booklist)
„Cu această carte, Isabel Allende pătrunde într-un nou teritoriu al ficţiunii sale.” (New York Times Book Review)
Fiu al unui predicator care străbate Vestul propovăduind adevărul unui Plan Infinit al Universului, Gregory Reeves îşi petrece primii ani de viaţă pe drumurile nesfârşite ale Americii profunde. Însă, neglijat de părinţi odată ce familia lui se stabileşte în California, micul gringo creşte în ghetoul hispanic din Los Angeles, adoptat de Pedro şi Inmaculada Morales. Pentru Gregory, totul e nou: şcoala, învăţăturile catolice (dar şi lecţiile de box!) ale părintelui Larraguibel, violenţa bandelor din barrio, dar şi afecţiunea fraţilor şi surorilor din familia Morales, veselia latino, dar şi sărăcia cruntă cu care se luptă imigranţii atraşi de Visul American. Copilăria şi adolescenţa lui Gregory sunt marcate de efortul de acomodare cu această normalitate. Însă imediat lumea se schimbă: America este zguduită de mişcările pentru drepturi civile, de revoluţia hippy, de războiul din Vietnam. Iar Gregory va trebui să înveţe din nou să supravieţuiască, întâi în jungla asiatică, apoi în infernul iubirii neîmpărtăşite şi în caruselul afacerilor perdante. Respectă acest parcurs haotic un plan? pare să se întrebe eroul şi, odată cu el, povestitoarea. Da, dacă la capătul lui se află sufletul-pereche.
Isabel Allende, nepoata fostului preşedinte chilian Salvador Allende, s-a născut în 1942 la Lima, în Peru. Îşi petrece copilăria în Chile, iar în timpul dictaturii lui Pinochet se refugiază în Venezuela, unde rămâne timp de cincisprezece ani şi lucrează ca ziaristă. În 1982, primul său roman, Casa spiritelor, are un succes fulminant şi devine imediat bestseller internaţional. În 1984 publică Despre dragoste şi umbra, apoi Eva Luna (1987), Povestirile Evei Luna (1989) şi Planul infinit (1991). Un an mai târziu fiica scriitoarei moare în urma unei crize de porfirie. Următoarea ei carte, Paula (1994), îi este dedicată. De acelaşi succes se bucură insolitul volum Afrodita (1997), romanele Fiica norocului (1999) şi Portret în sepia (2000), volumul de memorii Ţara mea inventată (2003) şi romanul Zorro (2005). În 2006 îi apare romanul Ines a sufletului meu, în toamna lui 2007 publică romanul autobiografic Suma zilelor, iar în 2009, Insula de sub mare. În 1994, statul francez i-a acordat titlul de Chevalier de l’Ordre des Arts et des Lettres, iar în 2004 a fost primită in American Academy of Arts and Letters.
