Vineri, 19 noiembrie 2021, într-un format on-line, va avea loc cea de-a XXIII-a ediție a Galei Premiilor APLER (Asociația Publicațiilor Literare și Editurilor din România), cu sprijinul financiar al Ministerului Culturii. Amfitrionul Galei este prof.univ.dr. Ioan Cristescu, președintele APLER. Juriul format din prof.univ.dr. Silviu Angelescu (președinte), Maestrul Mircia Dumitrescu și scriitorul Dan Mircea Cipariu va acorda 11 premii pentru anul editorial 2020. Laureații acestei ediții sunt: George Volceanov– Premiul Cartea anului 2020 pentru volumul “Întoarcerea la Marele Will sau Reconsiderarea canonului shakespearian”, apărut la Editura Tracus Arte; Premiul APLER Opera Omnia: Eugen Uricaru; Rodica Draghincescu (”Copilul cu piele de iarnă” Editura Tracus Arte) și Ioan Es. Pop (”un somn pe scaunul electric”, Editurile Tracus Arte și Charmides) – Premiul Cartea de Poezie a anului 2020; Emanuel Modoc (”Internaționala periferiilor. Rețeaua avangardelor din Europa Centrală și de Est”, Editura Muzeul Literaturii Române) și Iulian Bocai (”Filologii. Instituționalizarea studiului literar în Europa”, Editura Tracus Arte) – Premiu Cartea de critică literară a anului 2020; Andrea H. Hedeș pentru romanul ”O întâlnire pe strada Hazard” – Premiul Cartea de proză a anului 2020; Editura Contemporary Literature Press a Universității din București, director: Lidia Vianu – Premiul Editura anului 2020; Petru Șoșa – Premiul Graficianul de carte al anului 2020; Poesis (Satu Mare), director: Dumitru Păcurar, art director: Oana Păcurar – Premiul revista anului 2020; Ioan Matiuț – Premiul special pentru poezie pentru volumul ”contraatacul de panică”, apărut la Editura Tracus Arte. Cele 11 diplome APLER sunt concepute de artistul vizual Mihai Zgondoiu. Partenerii media ai Premiilor APLER sunt Radio România Cultural și AgențiadeCarte.ro.
George Volceanov este un reputat anglist şi lexicograf, precum şi unul dintre cei mai apreciaţi traducători români ai momentului, cu peste şaizeci de volume traduse din limbile engleză şi maghiară. A iniţiat şi coordonat proiectul editorial „Un Shakespeare pentru mileniul trei”. A tradus, printre altele, Hamlet, Regele Lear, Măsură pentru măsură, Richard al II-lea, Henric al IV-lea, Partea întâi, Eduard al III-lea şi Doi veri de stirpe aleasă. A publicat trei monografii şi zeci de articole dedicate operei şi vieţii lui Shakespeare. Activitatea de traducător i-a fost încununată de numeroase premii acordate de Uniunea Scriitorilor, British Council, Muzeul Naţional al Literaturii Române etc.
„Acest volum reprezintă jumătatea teoretică sau, mai curând, istorică și explicativă a unui proiect mai amplu, ce își propune reconfigurarea noțiunii de „canon shakespearian” în România. Cealaltă jumătate, practică, „artistică”, constă într-o serie de traduceri literare recent apărute pentru prima oară în România: piesele The Two Noble Kinsmen (Doi veri de stirpe aleasă) de Shakespeare și John Fletcher (Editura Polirom, 2002) și Eduard al III-lea, fragmente din piesa Sir Thomas More și un epitaf, toate recent atribuite lui Shakespeare (Editura Paralela 45, 2003).” George Volceanov
„Cu George Volceanov am purtat discuţiile cele mai susţinute şi pe cele mai variate teme pe care le-am avut vreodată. Întoarcerea la Marele Will sau Reconsiderarea canonului shakespearian este o carte inovatoare, constituind o prezentare clară şi completă a modului în care au evoluat studiile critice shakespeariene după 1980.” Richard Proudfoot, King’s College, coordonatorul seriei The Arden Shakespeare
„Traducerile lui George Volceanov demonstrează înţelegerea profundă a lumii teatrului în care a creat Shakespeare şi a practicilor teatrale ale lumii în care este jucat Shakespeare astăzi. Eseurile lui despre Doi veri de stirpe aleasă şi Eduard al III-lea sunt de cel mai înalt nivel (…), comparabile cu orice text critic scris de cercetătorii anglofoni nativi.” Michael Dobson, directorul Institutului Shakespeare, Universitatea din Birmingham
„Întotdeauna mă impresionează la George Volceanov cunoştinţele lui vaste despre cultura şi teatrul din epoca elisabetană şi iacobită, înţelegerea profundă a limbajului dramatic shakespearian, ca şi formidabilul lui simţ al umorului.” J. Lawrence Guntner
„George Volceanov şi-a propus – în vremuri grele pentru literatură – reconstrucţia istorică şi textuală (pentru civilizaţia românească de astăzi) a creatorului lui Hamlet. Un Shakespeare, altfel spus, al unei noi generaţii de anglişti (şi, în primul rând, un Shakespeare al lui Volceanov însuşi), cu nimic mai prejos decât Marele Will al promoţiilor anterioare.” Codrin Liviu Cuţitaru
”Cine este George Volceanov? Pentru cei care-l iubesc pe Shakespeare nu e un secret. Este coordonatorul ediției Shakespeare în 16 volume, într-o nouă traducere. Dincolo de această măreață inițiativă este, de asemenea, un foarte apreciat interpret al operei Marelui Will. L-am întâlnit pentru prima dată prin 2009 pe pagina de gardă a unui volum tradus de el și care mi-a rămas în memorie: John Updike, Întoarcerea lui Rabbit, Editura Humanitas, 2008. Mulțimea de traduceri din engleză și maghiară, premiile numeroase pe care le-a primit conturează profilul unui om de cultură „de stirpe aleasă”. Entuziast, dinamic, fără a fi grăbit, a completat munca de traducător cu aceea de lexicograf, oferind culturii române câteva dicționare, dintre care unul îmi stă permanent la îndemână: Dicționarul de argou al limbii române.” Ioan Cristescu, directorul general al Muzeului Național al Literaturii Române
Eugen Uricaru s-a născut în 1946 la Buhuşi. Debutează în revista Ateneu, în 1965. Fondează în 1968, împreună cu Marian Papahagi, revista Echinox. Între 1971 și 1989 este redactor la revista Steaua. Din 1990 este redactor-şef adjunct la Luceafărul (seria Laurenţiu Ulici) și consilier cultural în MAE la Atena şi Roma. Secretar de Stat în M.A.E. Director al Radio România Cultural. Din 1995 este secretar, apoi vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor, iar între 2001 și 2005 preşedintele acesteia. În prezent este preşedintele COPYRO. A fondat revista de studii Punctul Critic. În 2002 a înfiinţat Festivalul Internaţional „Zile şi nopţi de literatură“, Neptun. Este autorul a 19 volume de proză, printre care Supunerea (2006), Cât ar cântări un înger (2008), Plan de rezervă (2011), Beniamin (2014), apărute la Editura Cartea Românească, şi Permafrost (2017), Grădina Paradisului (2020), Ieșrea din Pustie (( 2021) apărute la Editura Polirom Viața unui fluture ( nuvele, 2021) la Editura Ideea Europeană.. A publicat două volume de versuri la Editura Junimea Despre ce vorbim și Locuri părăsite. A scris două scenarii de film (Rug şi flacără – Marele Premiu la Santarém, Stare de fapt – Marele Premiu la San Marino). A tradus din Italo Calvino, Curzio Malaparte, Aleksandr Soljeniţîn. A primit de două ori Premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor şi de două ori Premiul pentru roman „Ion Creangă“ al Academiei Române. Laureat al Prmiului Național pentru proză ! Ion Creangă” și al Premiului Național ” George Bacovia” Premiul Societății Editorilor din Balcani Romanele sale au fost traduse în Franţa, Germania, Ungaria, Serbia, Macedonia, China, Vietnam, Italia, Rusia.
Rodica Draghincescu (n. 1962, în Buziaș, județul Timiș) este o poetă, prozatoare, eseistă și traducătoare stabilită în Franța. După încheierea studiilor de filologie la Universitatea de Vest din Timișoara și publicarea unor volume de poezie importante, care au reliefat prezența femininului în literatura generației ’90, precum Fiecare avem sub pat niște fotografii de care ne este rușine (1995), Obiect de lux ascuțit pe ambele părți (1997), Ah! (1998) și EU-genía (2000), Rodica Draghincescu devine scriitoare de limbă franceză. Îi apar în Franța, Luxemburg şi Canada francofonă câteva volume de poezie şi romane: La lune n’est pas un simple mouchoir, poezie în franceză, éditions L”Harmattan, Paris, 2001, Premiul Ilarie Voronca, Rodez, 2002; Distance entre un homme habillé et une femme telle qu”elle Est!, roman tradus din română de Florica Courriol, éditions Autres Temps, Marseille, 2001; Fauve en liberté, poezie în franceză, éditions Des Forges, Montréal, 2003; A vau-l’eau, roman tradus din română de Florica Courriol, éditions ArHsens, Paris, 2005; Ra(ts), poezie în limba franceză, éditions Du Petit Pois, Béziers, 2012, cu gravuri de Marc Granier; Sag nie Spiegel wie spiegel!/Ne dis jamais Miroir comme miroir!, poezie în franceză şi germană, éditions Poietes, Luxemburg, 2012, Rienne, poezie în franceză, éditions de l’Amandier, Paris 2015, Premiul Societăţii Poeţilor Francezi, Paris, 2016; L’Adversaire de soie et de cendres, poezie în franceză, éditions Caractères, Paris. A fondat în 2010 webmagazinul multilingv şi pluridisciplinar Levure littéraire și a funcționat ca liant între mai multe culturi, traducând poeți polonezi, luxemburghezi, belgieni, italieni și francezi. În Germania îi apar cinci cărţi de poezie şi proză, traduse din română şi franceză. Iată câteva titluri recente: Sag nie wieder, volum de poezie, tradus din franceză de Rüdiger Fischer, Schiller Verlag, Berlin, 2010; Du bist ich. Töte mich, antologie de poezie, tradusă din franceză de Christina Gumz, Klak Verlag, Berlin, 2017. Tot în 2017 e publicat romanul tradus din română de Eva Ruth Wemme, Zâna dracilor, cu titlul Die Fee der Teufel, Klak Verlag, Berlin, cu o copertă semnată de Floarea Tuţuianu. În America îi apar volumele de poezie Words, under my Skin, traducere din franceză de Howard Scott, Finishing Line Press, Kentucky 2014; A Sharp Double-edget Luxury Object, traducere din română de Adam J. Sorkin şi Antuza Genescu, Cervena Barva Publishing House, Boston, 2014, cu o copertā de Devis Grebu. După o tăcere de 18 ani, Rodica Draghincescu revine în 2018 la scrisul în limba română, publicând volumul de poezie FRAHT, Casa de Editură Max Blecher. În 2020, i-a apărut, la Editura Tracus Arte, volumul de poezie Copilul cu piele de iarnă, cu un cuvânt înainte de Livius Ciocârlie și coperta de Suzana Fântânariu.
Ioan Es. Pop s-a născut la 27 martie 1958, în Vărai, Maramureș.
Printre cărţile publicate: ieudul fără ieşire, Editura Cartea Românească (CR), 1994, Premiile pentru debut ale Uniunii Scriitorilor din România (USR) și din Republica Moldova; porcec, CR, 1996; pantelimon 113 bis, CR, 1999, Premiul Academiei Române, Premiul USR, Premiul pentru Poezie al Orașului București; petrecere de pietoni, Editura Paralela 45, 2003, Premiul USR; unelte de dormit, CR, 2011, Premiul „Cartea de Poezie a Anului 2011”, oferit de Fundaţia Naţională pentru Ştiință și Artă din București; Premiul Radio România Cultural; Premiul Asociaţiei Scriitorilor din București; 1983. marş/2013. xanax, Editura Charmides, 2013; arta fricii, Editura Charmides, 2016, Premiul „Scriitorul lunii iulie 2016” al USR – filiala Iași. A fost laureatul primei ediţii (2009) a Premiilor Niram Art de la Madrid.
Radiodifuziunea Suedeză l-a desemnat Poetul Lunii August 2010. Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova i-a acordat, în 2012, Premiul „Primăvara Europeană a Poeţilor”. În 2016, la Veneția, Italia, i s-a decernat Premiul Ciampi Valigie Rosse, pentru volumul Un giorno ci svegliamo vivi.
În octombrie 2019, a câștigat Marele Premiu „Cununa de Lauri” de la Alicante (Spania), la ediția a noua a Turnirului de Poezie organizat de Uniunea Scriitorilor din România. În 2020, i-a apărut volumul ”un somn pe scaunul electric”, Editurile Tracus Arte și Charmides.
Emanuel Modoc (n. 1992), critic şi istoric literar. A studiat la Facultatea de Litere a Universităţii Babeş-Bolyai, unde a obţinut, în 2019, titlul de doctor. Face parte din colectivul Institutului de Lingvistică şi Istorie Literară „Sextil Puşcariu” din Cluj-Napoca De asemenea, este redactor al publicaţiei academice ”Metacritic Journal for Comparative Studies and Theory”. A publicat numeroase studii şi articole în reviste de specialitate şi în volume colective din ţară şi din străinătate. Internaţionala periferiilor reprezintă debutul său critic.
„Cartea curajoasă cu care debutează acum tânărul cercetător clujean Emanuel Modoc are toate șansele să devină un titlu de referință în domeniul cercetărilor românești ale avangardei europene. Proiectul mărturisit al autorului este de a (re)pune în discuție raporturile dintre centrele-sursă ale unor idei novatoare și „periferiile” reprezentate de câteva culturi-țintă, în speță cele din Europa Centrală și de Est. Cu argumente solide, susținute de o amplă documentare și având în sprijin o bibliografie teoretică și critică de ultimă oră, studiul său propune o perspectivă transnațională și „rețelară” asupra mișcărilor de avangardă din această zonă, evidențiind nu doar procesul complex de receptare și de asimilare ale unor programe-model, ci mai ales replicile lor regionale prin care sunt „negociate” ele, făcând din spațiile considerate până acum marginale noduri creatoare în cadrul unor rețele de comunicare prin care specificitățile locale, de context cultural național, se integrează creator în circuitul internațional” – Ion Pop
Iulian Bocai (n. 1986): Prozator și cercetător, cu un doctorat summa cum laude în filologie la Universitatea București. A mai scris romanele Ciudata și înduioșătoarea viață a lui Priță Barsacu (2018) și Constantin (2019). În 2020, la Editura Tracus Arte, i-a apărut volumul ”Filologii (instituționalizarea studiului literar în Europa)”.
Ce fel de gândire este gândirea filologică? e întrebarea de la care a pornit această carte. Care sunt locurile ei comune, domeniul şi descoperirile ei, practicile ei instituţionale, ce anume spun filologii despre ei înşişi că fac ca filologi, într-un cuvânt, dacă o critică a gândirii filologice este posibilă, atunci critica cărui tip de gândire va fi? Iulian Bocai
”Tema cărţii de faţă este una de istorie instituţională: o temă afină mai degrabă sociologilor şi istoricilor, nu literaţilor, care, oricum, au abordat-o mai rar. Este o temă situată la o răscruce multidisciplinară şi care pretinde, în plus, un orizont comparatist. Subiectul cărţii ne cantonează în secolul al XIX-lea, dar autorul îşi extinde cercetarea şi în epoca iluministă, iar, prin inevitabile referinţe, până la Reformă şi Renaştere; apoi, prin consideraţii de ordin metodologic, în secolul XX. Nu lipsesc nici predicţii verosimile pentru secolul XXI. Din punctul de vedere al acoperirii spaţiale, titlul riscă să pară dezangajant de vag, dar trebuie spus că, în fapt, se referă la starea studiilor literare din Germania, Anglia, Franţa şi România. Oricum, nu este deloc puţin…
Dincolo de anvergura temporală şi spaţială a temei, ceea ce surprinde este însăşi alegerea ei de către un debutant. Departe de a fi pe placul tinerilor, o astfel de incursiune în istoria unei discipline mobilizează, de obicei, atenţia unor cercetători maturi care, ajunşi la dileme sau la concluzii proprii, simt nevoia unei retrospective asigurătoare. Iată însă că un tânăr cercetător ca Iulian Bocai decide să se afunde într-un trecut academic înfrângându-şi, probabil, o lesne de presupus aversiune faţă de academism şi de scolii.” Mircea Martin
Lidia Vianu, poetă, romancieră, critic şi translator, este profesor la Universitatea din Bucureşti, unde predă literatură britanică Modernistă şi contemporană, şi unde este director al Masteratului pentru Traducerea Textului Literar Contemporan, al editurii Contemporary Literature Press ((http://mttlc.ro) şi al revistei online Translation Café. A fost profesor Fulbright la University of California Berkeley şi SUNY Binghamton. A publicat peste 20 de volume de critică literară, printre care The AfterMode şi T.S. Eliot: An Author for All Seasons. A publicat manuale de predare a limbii engleze, printre care şi English with a Key şi a tradus peste 100 de cărţi din şi în limba engleză. Printre traduceri se numără şi Puntea de Marin Sorescu (împreună cu Adam J. Sorkin), apărută la Bloodaxe books în 2004—câştigătoarea premiului Corneliu M. Popescu pentru traducerea poeziei europene (2005). A publicat atât în România cât şi în străinătate: v. Censorship in Romania (Central European University Press, 1997).
Lidia Vianu, a poet, novelist, critic, and translator, is Professor of Modernist and Contemporary British Literature at the University of Bucharest, where she is also Director of the publishing house Contemporary Literature Press (http://mttlc.ro) and of the eZine Translation Café. She has been Fulbright professor at the University of California Berkeley and SUNY Binghamton. Vianu has published over 20 books of literary criticism, including The AfterMode and T.S. Eliot: An Author for All Seasons. She has also published several English learning manuals, and has translated over 100 books into English and Romanian, including two translated with Adam J. Sorkin and published by Bloodaxe, Marin Sorescu’s The Bridge (2004), winner of the 2005 Corneliu M. Popescu Prize for European Poetry Translation, and Mircea Dinescu’s The Barbarians’ Return (2018). She has published both in Romania and abroad: see Censorship in Romania (Central European University Press, 1997).
Dumitru Păcuraru (născut în 1955). Director al revistei ”Poesis”, al cotidianului ”Informația Zilei” și al postului de televiziune Informața TV, Satu Mare. Debutează cu volumul „Miere de Viespi” (Editura Litera, București, 1988), urmate de: ”Spirit de haită”, poeme, ( Editura Dacia, 2002), ”Salutator universal”, poeme (Editura Limes, Cluj, 2S008), ”Poeme din altă carte” (Editura Brumar, Timișoara, 2010), ”Aurel Popp, între două culturi”, monografie, album (Editura RAO, 2017), ”Punctul de inversare a memoriei” (Casa de editură Max Blecher, București, Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2017); ”În atelierul lui Aurel Popp” (Tracus Arte, București, 2019), ”Măcelăria și alte poeme” (Tracus Arte, 2019).
Ioan Matiuţ (născut la 18 decembrie 1956 în Chişineu Criş, judeţul Arad) este scriitor, jurnalist şi editor. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România şi al P.E.N. Club România. Este licenţiat al Universităţii „Aurel Vlaicu”, Facultatea de Jurnalism. Are o prezenţă apăsată în viaţa culturală a Aradului: lecturi publice, simpozioane, emisiuni TV, lansări de carte, articole în presa locală. Este redactor-şef la MONITORUL CULTURAL, redactor la revista ARCA şi conduce Editura MIRADOR unde publică volume ale unor scriitori valoroşi. Poeziile lui sunt traduse în engleză, franceză, germană, sârbă, slovenă, arabă, italiană, spaniolă, poloneză, chineză, slovacă şi maghiară. Ca poet, primeşte premii din partea Uniunii Scriitorilor din România, Asociaţiei Presei Literare şi a Editurilor din Romania (A.P.L.E.R.), Principesei Margareta a României, precum şi a revistelor Convorbiri Literare şi Semne.
A publicat următoarele volume proprii de poezie: stâlpi de sare, editura Mirador (1996); umbre, editura Mirador (1999); priviri, editura Mirador (2003); déjà vu, colecţia „Poeţii urbei” editura Dacia (2005); déjà vu, ediţie în limba maghiară, editura AB Art, Bratislava(2010); între ceruri, editura Brumar (2009); respiră să nu uiţi, editura Tipo Moldova (2011); fuga din urmă, editura Tracus Arte (2013), după perete, editura Mirador (2015), toate acestea, ediţie în limba chineză, editura Casa Româno – Chineză, (2016). A publicat poeme în mai multe antologii în ţară şi străinătate. În 2020, publică volumul de poezii ”contraatacul de panică”, Editura Tracus Arte.
Andrea H. Hedeș s-a născut la 23. 02. 1977 în Dej, județul Cluj. Este licențiată în Studii Culturale (Facultatea de Istorie a UBB Cluj-Napoca). În domeniul literar a debutat în 2002, în Revista Echinox, cu poezie. A publicat poezie, proză scurtă, povești, cronici literare. A obținut numeroase premii literare între care Premiul pentru debut al Editurii Limes – Cartea cu Fluturi, poeme, 2008; Premiul Revistei Luceafărul de Dimineață, 2012, pentru critică literară; Premiul Revistei Mișcarea Literară, 2014, pentru critică literară; Premiul Andrei Mureșanu al SSBN – Aritmii, poeme, 2015; Premiul ASARS (Asociația Scriitorilor și Artiștilor Români din Spania) și al Asociației Culturale Diverbium, 2017, pentru Aritmii, poeme. Este prezentă în antologii și dicționare. A avut rubrică de recenzii în numeroase reviste literare, iar în prezent în Revista Luceafărul de Dimineață. A fondat și conduce Editura Neuma.
Petru Şoșa este de profesie grafician, absolvent al Universităţii de Artă Bucureşti, în anul 2001, secţia Grafică, clasa Prof. Dr. Mircia Dumitrescu. Născut în anul 1976, în orașul Băicoi, Prahova, își urmează înclinarea către artă moștenită de la bunicul și de la mama sa absolvind Liceul de Artă din Ploiești, în anul 1994. Cum nu reușește din prima intrarea la Facultatea de Arte, se angajează pentru o scurtă perioadă ca referent cultural la Casa de Cultură Băicoi și colaborează cu studioul de teatru Equinox ca grafician, scenograf și light designer. După terminarea facultății lucrează mai întâi la o tipografie, apoi pe posturi de grafician, tehnoredactor și art director la Muzeul Național de Artă al României (2002-2011), Oops Media (2002-2006), Romaqua Group BORSEC – Departamentul Marketing (2005-2013), iar din 2008 își deschide propriul butic de grafică și publicitate, Sho-Sha Advertising, având în același timp colaborări pe drepturi de autor cu diferite instituții și firme din țară și din străinătate, precum Muzeul Național al Literaturii Române, Muzeul Național de Artă al României, ICR, Atlantic Council (USA), Palatul Brâncovenesc Mogoşoaia.
A realizat expoziții personale la Palatul Culturii Ploieşti (1995), Muzeul Judeţean de Artă Prahova (2001), Galeria IX – Budapesta, Ungaria (2007) și a expus, în special în zona de carte bibliofilă, alături de colegi și alți artiști la Galeriile de Artă Ploieşti (1994), Muzeul Judeţean de Artă Prahova (1998), Sala Dalles (1999), Palatul Brâncovenesc Mogoşoaia (1999, 2000), Muzeul de Artă Braşov (2001), Bienala Internaţională de Gravură Contemporană „Iosif Iser” Ploieşti (2001), Biblioteca Academiei Române (2005), Galéria IX, Budapesta (2005), Centrul Cultural al Republicii Ungare din Bucuresti (2005), Muzeul Kalinderu (2006), Casa de Cultura a Sindicatelor, Miercurea Ciuc (2007), Cité Internationale des Arts, Paris (2008), National Foundation of Art, Bucharest (2008), Round Tower, Copenhaga (2009), Espace Jean Legendre – Theatre de Compiegne, Compiegne – Franța (2009). Participă și expune la târguri internaționale de carte (Frankfurt, Paris, Ierusalim, Geneva, Bologna, Budapesta, Bucureşti). Lucrări în colecții: Biblioteca Academiei Române, Biblioteca Bucureștilor, Rundetaarn / The Danish Arts Foundation, Copenhagen, National Library of France, Biblioteca Nazionale Centrale di Firenze, Muzeul de Artă Ploiești, alte colecții particulare.
Printre altele, primește împreună cu alți artiști „Premiul Special al Juriului” la Târgul Internaţional de Carte Bucureşti, în anul 2000, pentru volumul bibliofil colectiv „Corbul” de Edgar Allan Poe, apoi „Diploma de Merit” – 1999, pentru activitate şi cercetare în domeniul ilustraţiilor şi a construcţiei de carte, acordat de Fondul Literar din România. În anul 2004 este premiat cu Medalia „Ciucurencu”, pentru activitatea din cadrul Muzeului Naţional de Artă al României, acordată de Ministerul Culturii şi Cultelor.
***
Președintele APLER
Ioan Cristescu (n. 1965) este directorul Muzeului Național al Literaturii Române din București, profesor univ. dr. la Universitatea Hyperion din Bucureşti, specializat în Istoria teatrului universal, fondator al Editurii Tracus Arte, președintele Asociației Publicațiilor Literare și Editurilor din România. Coordonator al mai multor proiecte culturale, literare și artistice de anvergură națională și internațională: „Teatru la Muzeu” – producţie de spectacole pe texte de Matei Vişniec – regia Mircea Marin; Ioan Flora – regia Alexandru Dabija; Drumul spre Momfa, în colaborare cu Teatrul Naţional din Cluj, regia Mihai Măniuţiu; Neguţătorul de ochelari, regia Dan Tudor; coordonator al „Serilor de poezie şi muzică ale MNLR” – lecturi publice ale poeţilor contemporani însoţite de muzică – 60 de ediţii; director al Festivalului anual de jazz „Jazzy Spring”, Bucureşti – 3 ediţii –, împreună cu Mircea Tiberian; realizatorul proiectului „10 ani de la vizita Papei Ioan Paul al II-lea în România” – expoziţie vernisată în 15 oraşe din România; realizatorul proiectului „Comedia românească” – momente şi schiţe: realizator de expoziţii de anvergură naţională şi internaţională „Paul Celan – dimensiunea românească”, „Marin Sorescu, Şcoala ardeleană – iluminismul românesc” etc. Coproducător al Maratonului de Poezie şi Jazz; inițiatorul Festivalului Internațional de Poezie București; coordonatorul Festivalului Capitalelor Centenare. A debutat editorial cu volumul Dramaturgia lui Radu Stanca, Editura Muzeul Literaturii Române (2011), volum distins cu Premiul de debut al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti. În pregătire: Resurecţia oratoriei şi antiteatrul.
***
Juriul APLER pentru anul editorial 2020
Silviu Angelescu s-a născut la 24 ianuarie 1945, în București. Folclorist, etnolog, antropolog, teoretician literar, eseist şi prozator, eminent profesor al Facultăţii de Litere a Universităţii din Bucureşti. Studii: Facultatea de Filologie a Universității din București, între 1967 și 1972. Doctor în filologie, în 1983, cu o teză despre portretul literar. Profesor universitar la Catedra de Etnologie și Folclor, Facultatea de Litere a Universității București; a fost directorul Institutului de Istoria Artei „G. Oprescu” al Academiei Române. Lucrări publicate (selectiv): ”Portretul literar”, Editura Univers (1985) – Premiul „G. Călinescu” al Academiei Române pentru critică literară; ”Calpuzanii”, Editura Cartea Românească (1988) – Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române; ”Mitul și literatura”, Editura Cartex (1995), ediția a II-a, Editura Univers (1999); ”Legenda”, Editura Cartex (1995).
Dan Mircea Cipariu s-a născut la 7 septembrie 1972, București. Este licențiat al Universității București, Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării. Este scriitor, jurnalist și manager de proiecte și programe culturale. A debutat în presa literară în 1988 (SLAST), iar editorial, în 1999, cu volumul Hai să ne-ntâlnim pe site sâmbătă seara (Editura Libra). În 2007, volumul său de poeme Tsunami (Editura Brumar, 2006) a primit Premiul Asociației Scriitorilor din București. În 2008, a inițiat și coordonat proiectul ,,Scriitori pe Calea Regală”, iar din 2009 până în prezent, proiectul „Maratonul de Poezie și Jazz”. Între 2011 și 2021, de Ziua Culturii Naționale, a inițiat și coordonat proiectul „Gala Tinerilor Scriitori / Cartea de poezie a anului”. Este fondatorul și președintele asociației Euro CulturArt, ce deține o galerie dedicată tinerilor artiști vizuali din Europa – „Atelier 030202”, coordonată de artistul vizual Mihai Zgondoiu. Dan Mircea Cipariu este un apreciat comentator de artă contemporană, cu cronici apărute în revista “Arta” (revista Uniunii Artiştilor Plastici din România), “Cultura”, “Luceafărul”, “Altitudini” şi AgenţiadeCarte.ro. A fost curatorul unor expoziţii la Bucureşti şi New York semnate de câţiva dintre cei mai importanţi tineri artişti vizuali din România: Mihai Zgondoiu, Francisc Chiuariu, Cristian Răduţă, Albert Sofian, Irina Tănase, Florin Tomescu, Bogdan Raţa, Miruna Moraru, Adrian Sandu, Anamaria Şerban, Daniel Brici, Virgil Scripcariu, Aurel Tar, Adrian Alexandru Ilfoveanu, Peter Madaras şi Dan Vişovan. Este directorul www.AgențiadeCarte.ro, spațiu virtual în care sunt prezentate la zi evenimentele de carte și artă. Este președintele Opera Scrisă.Ro, societate de gestiune a drepturilor de autor. Volumul său singurătatea vine pe facebook, publicat în anul 2012 la Editura Tracus Arte din București, este considerat de editorul Cosmin Perța „unul dintre cele mai bune volume de poezie ale anului 2012 și nu numai”. În decembrie 2002 a obținut titlul de Doctor în Filologie pentru tema doctorală de cercetare „Tipare ale imaginii poetice”, sub coordonarea prof. univ. dr. Silviu Angelescu, la Școala Doctorală a Facultății de Litere, Universitatea din București.
Mircia Dumitrescu. Născut în 1941, 3 iulie, la Căscioarele, Ilfov, fiul Bălaşei (născută Dospina) şi al lui Atanase Dumitrescu. Între anii 1955-1959 urmează ciclul gimnazial la Liceul „Ion Neculce“ din Bucureşti. În perioada 1959-1965 urmează cursurile Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“. Profesori: Vasile Kazar, Eugen Schileru, Horia Teodoru, Gheorghe Ghiţescu, Stelian Panţu, Petre Achiţenie. Din 1965 până în 1978 este profesor de desen la Liceul Nr. 6 din Bucureşti, luându-şi definitivatul în 1968, gradul II în 1971, şi gradul I în 1975. În 1967 devine membru stagiar al Uniunii Artiştilor Plastici din România şi în 1969 – membru definitiv. În 2006 devine membru al Uniunii Gravorilor şi Litografilor Maghiari, Budapesta, Ungaria. Între anii 1975-1990 este secretar al secţiei de grafică al U.A.P. din România. Din anul 1979 până în anul 1989 – desenator artistic la Editura Sport-Turism din Bucureşti. Din 1990 – lector universitar la Academia de Artă din Bucureşti, catedra de grafică. Între anii 1991-1993 – conferenţiar şi din 1993 până în 2011 – profesor universitar titular. În anul 2005 devine doctor în arte vizuale, cu lucrarea Invenţia oculocentrică sau ispitirea Sfântului Antonie. În perioada 1990-2008 este şeful catedrei de grafică şi membru al Consiliului Profesoral al Facultăţii de Arte Plastice al Universităţii Naţionale de Arte din București şi al Senatului. În anul 2005 colaborează cu Academia Română la proiectul lansat de academicianul Eugen Simion pentru salvarea manuscriselor eminesciene, proiect iniţiat de Iorga, Perpessicius, Călinescu şi Noica. Propune pentru reeditarea acestora o formulă inovatoare de tipărire, realizată şi cu ajutorul unor tehnici digitale, prin care reproducerea manuscriselor lui Mihai Eminescu devine, în sfârşit, posibilă, instituind un reper cultural prezervat viitorilor cercetători şi colecţionari. În luna aprilie 2013 a fost ales membru corespondent al Academiei Române, secţia Arte, Arhitectură şi Audiovizual.
***
Art Director Premiile APLER
Mihai Zgondoiu (n. 1982) este artist, curator și galerist independent cu studii doctorale în domeniul artelor vizuale. Începând cu anul 2014 predă la Universitatea Națională de Arte din București, iar din 2018 (în paralel) la Facultatea de Arte și Design din Timișoara. De asemenea, Mihai Zgondoiu a fost iniţiator şi coordonator al galeriei Atelier 030202 din București (2009 până în prezent), co-curator al galeriei geamMAT a Muzeului de Artă din Timișoara (2012 – 2014) și Co-Curator al proiectului „Atelier în tranziție” (2009-2013). A câștigat Premiul Uniunii Artiștilor Plastici din România pentru „Artă în spațiul public” (2017), și Premiul JCE Contemporary Art Bienalle – selecția românească (2019). În 2018 a curatoriat expoziția „Urban Steps” la Muzeul Național de Artă Contemporană – București, iar în 2019 expozițiile „Young Blood” din Pavilionul Supercontemporan Art Safari- București și „Electrecord – Romania in vinyl covers” din cadrul Festivalului de Artă Europalia – Bruxelles. Cele mai recente expoziții în care a participat sunt: „Re-Conception”, Triennials of Extended Media, Pavilion Cvijeta Zuzoric, Belgrad (2019), “The Uslan International Woodcut Biennale”, Uslan (2019), “JCE Contemporary Art Bienalle”, The Belfry – Montrouge, “Fragments”, BOZAR Centre for Fine Arts, Brussels (2019), “HIT” – Kanal Centre Pompidou, Brussels (2019), și “Bucharest Artworlds at The Wrong Biennale #4”, Rezidența 9, București (2020).
