Joi, 25 martie 2021, Tribunalul București, Secția a III-a civilă, a comunicat redactarea Hotărârii nr.2777A din 12 noiembrie 2020, hotărâre definitivă, conținând 90 de pagini, pronunțată în dosarul nr. 20396/299/2018. Astfel, au fost soluţionate apelurilor formulate de apelanta intervenientă Fundaţia pentru literatură şi arte vizuale „Contrapunct” şi de apelantele petente Uniunea Scriitorilor din România, prin dl Nicolae Manolescu Apolzan, şi Uniunea Scriitorilor din Romania, prin dl Varujan Vosganian, împotriva Încheierii din 28.11.2019 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. 20396/299/2018, în contradictoriu cu petenţii Cipariu Mircea Dan şi Uniunea Artiştilor Plastici, având ca obiect modificări acte constitutive persoane juridice. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti sub nr. 20396/299/2018, petenta Uniunea Scriitorilor din România prin Varujan Vosganian a solicitat înscrierea în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor ţinut de Judecătoria Sectorului 1 a menţiunilor privind persoana care ocupă funcţia de prim-vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor din România în mandatul 2018-2023, respectiv dl. Varujan Vosganian. Prin Încheierea din data de 28.11.2019, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a respins cererea formulată de petenta Uniunea Scriitorilor din România ca neîntemeiată. Instanța de apel, constituită din doamna judecător Roxana Maria Călin, președinte, și doamna judecător Cristina Vîlceleanu, a respins ca neîntemeiate apelurile formulate de Uniunea Scriitorilor din România, prin preşedinte Nicolae Manolescu Apolzan, şi Uniunea Scriitorilor din Romania, prin vicepreședinte Varujan Vosganian, constatând că ”nu s-a depus dovada înscrierii menţiunilor referitoare la modificările aduse organelor de conducere, respectiv a funcţiei de preşedinte în privinţa d-lui Nicolae Manolescu”. ”Tribunalul va constata că potrivit Statutului Uniunii, persoana care va ocupa funcţia de prim vicepreşedinte este propusă de Preşedinte. Propunerea trebuie înaintată aşadar de o persoană înscrisă în registru în funcţia de Preşedinte. Nu s-a făcut însă dovada că pentru perioada 2018-2023 a fost înscrisă persoana d-lui Manolescu Nicolae în funcţia de Preşedinte al USR. (…) Pentru aceste reţineri se constată ca fiind nefondat apelul declarat de apelant Manolescu Nicolae Apolzan, cererea de înregistrare a menţiunii solicitate neîndeplinind condiţiile din Statutul USR.”
Vineri, 19 martie 2021, Judecătoria Sectorului 1 București a publicat pe portalul instanțelor de judecată soluția pe scurt în dosarul 15108/299/2018* (judecător Dan Răzvan Grigorescu): ”Respinge cererea formulată de petentul Nicolae Manolescu-Apolzan ca neîntemeiată. Respinge cererea de intervenţie voluntară principală formulată de intervenientul voluntar principal Teodorescu Cristian George ca neîntemeiată. Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunţare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti. Pronunţarea s-a făcut prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei astăzi, 19.03.2021.” Astfel, a fost respinsă cererea de înscriere a domnului Nicolae Manolescu-Apolzan pentru mandatul 2018-2023.
”Mai multe hotărâri definitive au tranșat faptul că Uniunea Scriitorilor din România se supune reglementărilor OG 26/2000 și că reprezentantul legal nu este dl. Nicolae Manolescu Apolzan. Reglementările în materie sunt obligatorii chiar și pentru cei care susțin ilegalitatea înființării breslei scriitorilor printr-un decret comunist și pentru cei care refuză să organizeze, așa cum o cere legea, o adunare generală anuală a membrilor și o administrare transparentă și corectă a fondurilor de peste 2 milioane de euro anual gestionate de Uniunea Scriitorilor din România”, a declarat scriitorul Dan Mircea Cipariu.
„În procesele intentate în ultimii ani de N.Manolescu, în pretinsa calitate de președinte al Uniunii Scriitorilor, împotriva celor ce i-au cerut să respecte legile, acesta a mințit instanțele asupra funcției pe care ar avea-o la Uniunea Scriitorilor. Din aceeași postură N. Manolescu a înșelat autoritățile statului și membrii Uniunii Scriitorilor. N. Manolescu și așa-zisul prim-vicepreședinte al USR, Varujan Vosganian, au adus astfel uriașe prejudicii U.S.R., atît în ceea ce privește imagine, cît și în funcționarea Uniunii. Această nefericită situație trebuie să înceteze neîntîrziat, pentru ca Uniunea Scriitorilor să reintre în legalitate și să-și recapete imaginea de for respectabil și incontestabil al scriitorilor din România.”, a spus scriitorul Cristian Teodorescu.
Florin Iaru: ” Să fie clar, USR nu se desființează, nu se rupe și nici nu fuge la dracu’ în praznic!”
”Constat, cu mîhnire și surprindere (dar ce să mă mai surprindă?), că, în ultima vreme, o serie de foști colegi, cu care, în tinerețe, visam la o lume mai bună și mai dreaptă, au aruncat la gunoi toate principiile care ne uniseră și ne radicalizaseră în regimul comunist. Aflu de la ei, de exemplu, că vreau să pun mîna pe putere și pe bani, dar, în același timp, doresc și „desființarea” Uniunii Scriitorilor. Dragi foști amici, nu se poate și cu slănina unsă, și cu sufletu-n rai. Ori una, ori alta.
Lucrurile sînt simple și, tocmai pentru că sînt atît de simple, refuz să înțeleg și să accept o nedreptate sau o ilegalitate. USR a fost, într-o lume liberă sau mai puțin liberă, o organizație de drept privat, de utilitate publică. Utilitatea ei publică a fost demonstrată de facto în multe rînduri. De fiecare dată, însă, aceasta s-a manifestat conform legilor. Or, eu, noi (Dan Mircea Cipariu, Cristian Teodorescu, subsemnatul și încă vreo 20-30 de scriitori) am cerut întotdeauna respectarea legilor. Pentru asta am fost excluși, ni se s-au intentat procese, am fost chemați la Poliție și am fost batjocoriți în revistele USR, plătite de stat.
Pentru cei care nu știu, o organizație profesională primește constant bani și facilități de la stat (adică este bugetată) dacă este de utilitate publică. Dar, pentru a-și cîștiga acest statut, organizația trebuie (trebuie, așa sună legea) să îndeplinească anumite condiții. Printre ele, ratificarea statutului (conform prevederilor legale), bilanțul contabil și înregistrarea în Registrul asociațiilor și fundațiilor. Marea noastră uimire a fost să aflăm la procesele intentate că onor conducerea nu putea face în tribunal dovada că este cine pretinde că este. Cum așa? Simplu, cum vă spuneam. Nici dl Manolescu, nici dl Vosganian, nici dl Chifu nu au considerat necesar, încă din 2005, de cînd sînt la putere, să depună niște acte simple, în cîteva minute din prețioasa lor viață. Așadar, între 2005 și 2018, USR a funcționat fără forme legale. Repet (și la orice întrebare, calomnie sau mitocănie, voi repeta): cine i-a împiedicat? Noi? Nu. Propria lor nepăsare. Acum, nepăsarea, aroganța și disprețul pentru lege sînt chemate să dea socoteală și au un nume și cîteva fețe. În loc să iasă în fața breslei și să-și dea demisia imediat pentru neglijență în serviciu, după modelul dlui Vosganian, cel cu mirul, se jură că nu fură, ba, mai mult, îi îndeamnă pe membrii breslei să ne judece.
Să fie clar, USR nu se desființează, nu se rupe și nici nu fuge la dracu’ în praznic. Ea poate ființa liniștită înainte, iar noi să fim excluși pînă la moarte. Doar că onorabila conducere a fost separată brutal de țîța statului. Din cauza inconștienței, a nepăsării, a neglijenței conducerii, ea își pierde caracterul de utilitate publică. Adică nu mai are acces la sediu și la bani. Pentru că, atenție!, nu noi am decis aceasta, ci tribunalul. Tribunalul a constatat că persoanele respective nu există, legal, în funcțiile pe care le dețin(eau). Cred că judecătorii s-au frecat la ochi văzînd că nici dl Manolescu, nici dl Vosganian nu pot furniza acte valabile. Și nici nu pot să justifice asta în vreun fel. Așa s-a inventat (cu ajutorul unui cabinet avocățesc lacom) povestea cu Decretul MAN din 1949. Pînă în urmă cu patru ani, nici un document oficial al USR nu menționase așa ceva. Invenția asta avea rolul de a ascunde relele practici. În ceea ce privește sumele încasate de avocatul USR, asta rămîne de văzut, la un control ulterior. Banii scriitorilor s-au topit în procese sortite eșecului.
Iată cum stau lucrurile, stimați foști colegi. Vă înțeleg supărarea. Și înțeleg că v-ați fi dorit ca această monstruoasă ilegalitate să fie ascunsă, pentru a vă încasa banii pînă la moarte, fără să vă pese de urmași. După voi, potopul!
Florin IARU
P.S.: Există, totuși, o rezolvare și elegantă, și legală. Conducerea o știe, dar tace. Pentru că ar însemna sfîrșitul tuturor privilegiilor.
Uniunea Scriitorilor din România (USR) printr-un pretins reprezentant legal vrea să ducă în eroare instanțele de judecată și opinia publică susținând două argumente false: (I) Uniunea Scriitorilor din România este persoană juridică de drept public, înființată prin Decretul 267/1949 și (II) Uniunea Scriitorilor din România nu trebuie să facă dovada calității reprezentantului legal prin extras din Registrul Special al Asociațiilor și Fundațiilor.
Autoritatea de lucru judecat, conform art. 430, alin.2, din NCPC, care privește nemijlocit părțile, obiectul și cauza juridică a litigiului, precum și puterea de lucru judecat a considerentelor hotărârilor invocate de Dan Mircea Cipariu, Florin Iaru și Cristian Teodorescu e susținută prin următoarele hotărâri definitive în următoarele spețe (în ordine cronologică):
1.Dosarul 193/PJ/2005, Încheierea din data de 15.04.2005, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, prin care instanța a constatat că ”au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 33 din O.G. nr.26/2000” pentru petenta Uniunea Scriitorilor din România ”prin reprezentant Eugen Uricaru”. Hotărâre definitivă a completului specializat pentru persoane juridice, procedură necontencioasă.
2.Dosarul 21112/299/2009, Încheierea din data de 24.08.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, prin care instanța a constatat că ”au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 33 din O.G. nr.26/2000” pentru petenta Uniunea Scriitorilor din România. Hotărâre definitivă a completului specializat pentru persoane juridice, procedură necontencioasă.
3.Dosarul nr. 16099/299/2013, Încheierea din data de 17.04.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, prin care instanța a constatat că ”au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 33 din O.G. nr.26/2000” pentru petenta Uniunea Scriitorilor din România. Hotărâre definitivă a completului specializat pentru persoane juridice, procedură necontencioasă. Atașată Încheierii este cererea formulată de U.S.R. (prin avocat Corina-Ruxandra Popescu), ”în temeiul art. 33 alin. 1 și 2 din O.G. nr.26/2000”, prin care se precizează că U.S.R. ”în conformitate cu prevederile O.G. nr.26/2000, subscrisa suntem înscrisă în Registrul asociațiilor și fundațiilor ținut de grefa Judecătoriei Sectorului 1 București, activitatea noastră fiind guvernată de dispozițiile acestui act normativ”.
4.Dosarul nr. 10863/299/2016, Sentința civilă nr. 10916 din 14 iunie 2016 a Judecătoriei Sectorului 1 București, Sentință definitivă prin neapelare, procedură contencioasă, în care, la pagina 4 a Sentinței civile nr. 10916 din 14 iunie 2016, se reține de către instanță puterea O.G. 26/2000 pentru U.S.R.: ”mijlocul procedural oferit de lege membrilor și organelor de conducere ale Uniunii pentru a invoca nelegalitatea convocării este cel reglementat de art. 23 alin.2 și 3 din O.G. 26/2000”.
5.Dosarul nr. 9929/3/2016, Decizia civilă nr. 524 R din 16.06.2016 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, hotărâre definitivă, în care s-au reținut următoarele considerente: ”Strict, în procedura dedusă judecății, prin care se solicită a se lua act de modificările cu privire la conducerea Uniunii Scriitorilor din România, sunt incidente prevederile art. dispozițiile art. 33 al.1 din O.G. 26/2000, potrivit cărora modificarea actului constitutiv sau a statutului asociației se poate face prin înscrierea modificării în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor”. ”Potrivit art. 33 din O.G. 26/2000 cererea de înscriere a modificării va fi însoțită de hotărârea adunării generale”.
6.Dosarul 32360/299/2016, Sentința civilă nr. 19071 din 4 noiembrie 2016 a Judecătoriei Sectorului 1 București, hotărâre definitivă, procedură contencioasă, în care instanța a reținut că U.S.R. a invocat art. 23 alin.3 din O.G. 26/2000.
7.Dosarul 7489/301/2017, Decizia civilă nr. 3412 A din 04 octombrie 2017, hotărâre definitivă, a Tribunalului București – Secția a VI-a Civilă, procedură contencioasă, unde, la pagina 2, a fost reținut faptul că ”În prezenta cauză, instanța reține că potrivit Registrului sepcial – Partea A – Asociații al Judecătoriei Sectorului 1 București, președinte al Asociației Uniunea Scriitorilor din România este Laurențiu Ulici, iar vicepreședinte figurează Eugen Uricaru.”. La pagina 5 a Deciziei civile nr. 3412 A din 04 octombrie 2017, instanța reține următoarele: ”Referitor la apelul declarat de reclamantă și de intervenientul în interes propriu, tribunalul reține că potrivit art. 11 și art.33 din OUG 26/2000 USR, ca o organizație nonprofit și fără scop lucrativ, este supusă obligativității de înregistrare în Registrul special al organizațiilor și fundațiilor a oricăror modificări ale statutului prin încheierea pronunțată de Judecătorie care verifică îndeplinirea atribuțiilor de legalitate și a celor statutare.”
8.Dosarul 34501/3/2018, Decizia civilă nr.26771 din 01.10.2019 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, procedură contencioasă, instanța a reținut: ”Referitor la calitatea în care au acționat reclamanții, reține dispozițiile O.G. 26/2000 art.23.” (Pagina 5 a Deciziei civile nr.26771 din 01.10.2019).
9.Dosarul nr. 35417/299/2017, Încheierea din data de 14.10.2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, hotărâre definitivă, procedură contencioasă, instanța a reținut: ”Se mai reține că cererea a fost întemeiată pe OG 26/2000, iar paratei îi sunt aplicabile prevederile acestui act normativ.”
10.Dosarul 18753/299/2017, Încheierea din data de 28 noiembrie 2019, procedură necontencioasă, în care instanța a reținut următoarele: ” legea exceptează de la aplicarea regulilor OG 26/2000 doar persoanele juridice de utilitate publică, aceasta fiind premisa pe care petenta nu o îndeplineşte.”; ”instanţa reţine, contrar argumentelor petentei, că Decretul 267/1949 este abrogat începând cu data de 15.01.1990 data intrării în vigoare a Decretul-Lege nr. 27/1990 privind organizarea şi funcţionarea în condiţii de autonomie economică a organizaţiilor de scriitori, artişti plastici şi compozitori, creatori de film şi de teatru.”; ”Pe cale de consecinţă, de la data de referinţă 15.01.1990 UNIUNEA SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA devenea persoană juridică de drept privat supusă prevederilor legale în vigoare, ca orice altă formă de asociere, aşa cum prevede neechivoc teza finală art. 1 din Decretul-Lege nr. 27/1990 şi avea obligaţia de a-şi actualiza statutul prin raportare la normele de drept comun, iar în măsura în care dorea să obţină, din nou, un statut special, acela de utilitate publică, trebuia să uzeze de prevederile legale în vigoare. La data respectivă era în vigoare Legea nr. 21/1924 pentru persoanele juridice (Asociatii si Fundatii) în vigoare de la 06 februarie 1924 până la 29 aprilie 2000, fiind abrogat şi înlocuit prin Ordonanţă 26/2000.”.
11.Dosarul 20396/299/2018, Încheierea din data de 28 noiembrie 2019, procedură necontencioasă.
12.Dosarul 20396/299/2018, Hotărârea nr. 2777/2020 din 12.11.2020, hotărâre definitivă, procedură necontencioasă, prin care a fost respins apelul formulat de U.S.R.. Instanța de apel a respins ca neîntemeiate apelurile formulate de Uniunea Scriitorilor din România, prin preşedinte Nicolae Manolescu Apolzan, şi Uniunea Scriitorilor din Romania, prin vicepreședinte Varujan Vosganian, constatând că ”nu s-a depus dovada înscrierii menţiunilor referitoare la modificările aduse organelor de conducere, respectiv a funcţiei de preşedinte în privinţa d-lui Nicolae Manolescu”. ”Tribunalul va constata că potrivit Statutului Uniunii, persoana care va ocupa funcţia de prim vicepreşedinte este propusă de Preşedinte. Propunerea trebuie înaintată aşadar de o persoană înscrisă în registru în funcţia de Preşedinte. Nu s-a făcut însă dovada că pentru perioada 2018-2023 a fost înscrisă persoana d-lui Manolescu Nicolae în funcţia de Preşedinte al USR. (…) Pentru aceste reţineri se constată ca fiind nefondat apelul declarat de apelant Manolescu Nicolae Apolzan, cererea de înregistrare a menţiunii solicitate neîndeplinind condiţiile din Statutul USR.”
13.Dosarul 18753/299/2017, Hotărârea nr 500/2021 din 18.02.2021, hotărâre definitivă, procedură necontencioasă, prin care a fost respins apelul formulat de U.S.R..
14.Dosarul 15108/299/2018*, Încheierea din 19.03.2021, procedură necontencioasă, având următoarea soluție pe scurt: ”Respinge cererea formulată de petentul Nicolae Manolescu-Apolzan ca neîntemeiată. Respinge cererea de intervenţie voluntară principală formulată de intervenientul voluntar principal Teodorescu Cristian George ca neîntemeiată. Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunţare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti. Pronunţarea s-a făcut prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei astăzi, 19.03.2021.”
Astfel, prin aceste hotărâri definitive s-a reținut faptul că U.S.R. îi sunt aplicabile prevederile OG 26/2000. Pe acest aspect, susțin autoritatea de lucru judecat și puterea de lucru judecat asupra considerentelor din cele 14 hotărâri prezentate mai sus.
