Deschis anul trecut, Muzeul de Artă Recentă situat în Bulevardul Primăverii, nr. 15 din București – a cărui activitate se desfăşoară sub coordonarea curatorului şi istoricului de artă Erwin Kessler – reprezintă în peisajul artistic bucureştean un demers singular din mai multe puncte de vedere. În primul rând, programul pe care îl propune, care aduce în atenţia publicului, într-o proporție destul de echilibrată, cunoscuţi artişti autohtoni şi internaţionali; apoi, faptul că este un muzeu privat şi, nu în ultimul rând, faptul că este amplasat într-o clădire nouă, special concepută şi amenajată pentru a încortela colecţia permanentă şi activităţile muzeale. „Fete de vis: Idealul feminin de la Nicolae Grigorescu la Ion Grigorescu / Fair Maidens: The Feminine Ideal from Nicolae Grigorescu to Ion Grigorescu“, cea mai recentă expoziţie temporară organizată de Muzeul de Artă Recentă este dedicată idealului feminin în arta românească, de la jumătatea secolului al XIX-lea până în prezent şi poate fi vizitată în perioada 27.03-15.09.2019.
Curatoriată de Erwin Kessler și Ioana Şerban, expoziția este însoțită de un catalog bilingv și prezintă lucrări ale artiștilor: Theodor Aman, George Anghelescu, Nina Arbore, Vioara Bara, Ana Bănică, Ion Bârlădeanu, Anca Benera, Traian Bilițiu-Dăncuș, Michele Bressan, Codruța Cernea, Irina Codreanu, Nicolae Comănescu, Suzana Dan, Lucia Dem. Bălăcescu, Ștefan Dimitrescu, Dumitru Gorzo, Ion Grigorescu, Nicolae Grigorescu, Béla Grünwald, Max Hermann Maxy, Carol Hübner, Marcel Iancu, Regina Ionescu, Iosif Iser, Mi Kafchin, József Klein, Kimon Loghi, Hans Mattis-Teutsch, Florin Mitroi, Ivana Mladenovic, Anca Mureșan, Imre Nagy, Dimitrie Paciurea, Theodor Pallady, Jules Perahim, Mișu Popp, Anamaria Pravicencu, Adrian Preda, Magdalena Rădulescu, Mircea Roman, Lia Szasz, Mircea Suciu, Francisc Șirato, Nicolae Tonitza, Ștefan Ungureanu, Ioana Ursa, Ecaterina Vrana și Victoria Zidaru.
Expoziția, la fel ca și colecția permanentă, este într-adevăr impresionantă prin numele consacrate de care dispune și în deplină concordanță cu argumentul directorului muzeului detaliat în amplul text critic ce se găsește în catalogul colecţiei permanente „Diversitate stilistică cu răspundere limitată”: „Recentul, la MARe, nu e nici negativ, nici pozitiv. Este o categorie descriptivă, cu o delimitare istorică precisă în geografia culturală locală.” De fapt, atât prin discursul arhitectural cât şi prin discursul curatorial abordat, Muzeul de Artă Recentă invocă noţiunea de artă recentă, care se situează „între conceptul larg de contemporaneitate şi cel restrâns, de actualitate”, așa cum aflăm în continuare din același text. Memoria locului (clădirea originală a fost reşedinţa Anei Pauker) şi punctul de pornire al colecţiei (anul 1965) sunt însă elementele proeminente ale identităţii recentului muzeu privat, iar acest aspect te duce ineluctabil cu gândul la echivalentul acestuia din domeniul public şi anume la Muzeul Național de Artă Contemporană al României. Faptul că acesta din urmă e găzduit în aripa de sticlă a Palatului Parlamentului – clădirea simbol a moştenirii dificile a comunismului – a constituit pentru o perioadă considerabilă de timp, pe bună dreptate, motiv de indignare și revoltă pentru mulți. Atunci, de ce ai alege o stuctură având conotații similare pentru a construi un nou muzeu de artă (recentă), fie el și în Primăverii?
Ana Daniela SULTANA
