Ştiu bine şi, cu siguranţă, ştiu la fel de bine şi cititorii editorialelor mele, că atunci când, în România, îţi anunţi un proiect, când vrei să faci ceva în folosul obştei, eşti imediat suspectat de populism. În politică, în sfera economico-socială. Nu mă gândeam, însă, că termenul a glisat, cu grăbire, şi spre zona activităţilor specifice breslei scriitorilor. Într-un editorial recent am selectat câteva dintre nemulţumirile confraţilor membri U.S.R., pe care ei mi le-au adus la cunoştinţă prin scrisori electronice. Atât şi nimic mai mult. Imediat, cineva mi-a trimis un mesaj în care mă acuza de populism. N-am răspuns, din două motive. În primul rând, pentru că (în fond) blânda acuză mă înscria într-un cerc select, cu reprezentanţi pe cale de dispariţie – pragmaticii. În al doilea rând, pentru că domnul respectiv era unul dintre colaboratorii contracandidatului meu şi m-am gândit că găsise, şi pe această cale, un mod de a-şi arăta ataşamentul faţă de „şef”. Aşa că l-am lăsat să câştige runda.
Mi-am amintit, însă, că la precedentele alegeri, cele din 2009, înainte să se treacă la vot, un distins coleg de Uniune, un senior, s-a ridicat şi a ţinut un discurs patetic prin care cerea reprezentanţilor breslei, să nu aleagă proiectele, programele concrete – inclusiv cele ce vizau atragerea de fonduri – ci „personalitatea, prestigiul”. Ce a urmat se regăseşte fidel şi în mesajele pe care le primesc de la confraţii nemulţumiţi. Mesaje adresate, fireşte, unui…populist: *„Scriitorii nu sunt informaţi în privinţa participării la unele evenimente, numai „premianţii de serviciu ” propăşesc. Este nevoie, într-adevăr, de mai multă transparenţă. Aş avea o propunere: scriitorii care au colaborat cu Securitatea să fie îndepărtaţi din conducerea Uniunii şi a filialelor”. *”E trist că personalităţile care au condus USR au un palmares bogat în eşecuri: pierderea caselor de creaţie, pierderea librăriilor, a sediului central, Casa Monteoru-Catargi, colectarea din ce în ce mai proastă a timbrului literar, tăierea banilor pentru lecturi publice, pentru burse de creaţie şi pentru participarea la festivaluri internaţionale”.
Am selectat doar două fragmente din zecile de scrisori electronice primite de la confraţi în ultimele zile. Ele sunt o dovadă că, dincolo de “personalitate” şi de “prestigiu”, adevărul iese la suprafaţa unei realităţi tot mai împovărătoare pentru scriitori!
Dan Mircea CIPARIU
P.S. Publicăm ”dreptul la replică” trimis de ”Biroul de presă al USR”. Fără comentarii!
DREPT LA REPLICĂ
Pe site-ul Agenţia de carte, dl Dan Mircea Cipariu, membru al USR şi preşedinte în exerciţiu al secţiei de poezie a Filialei Bucureşti a USR, inventariază câteva dintre obiecţiile pe care le-ar fi adus unii membri ai USR conducerii actuale a Uniunii Scriitorilor.
Le răspundem pe rând:
Scriitorii nu ar fi informaţi în privinţa participării (cui?) la unele evenimente, numai cei numiţi tendenţios „premianţii de serviciu” ar fi participat la aceste evenimente. Este o afirmaţie gratuită, pentru că evenimentele organizate de USR sunt anunţate pe site-ul Uniunii Scriitorilor, altă modalitate de informare a fiecărui membru nefiind posibilă. Cât despre participare, este firesc să fie aleşi pentru evenimentele organizate de USR scriitorii compatibili cu evenimentul.
Cineva îi propune autorului articolului de pe Agenţia de carte ca scriitorii care au colaborat cu Securitatea să fie îndepărtaţi din conducerea Uniunii şi a filialelor. S-ar fi cuvenit ca dl Dan Mircea Cipariu, membru în Consiliul USR, să ştie că, de câteva mandate încă, s-a cerut CNSAS un verdict pentru fiecare membru al Consiliului USR, iar cei care au primit unul de colaborare cu Securitatea au renunţat la locul în Consiliu, chiar în condiţiile în care nu avem o lege a lustraţiei, astfel încât în prezent nu există nici un scriitor care a colaborat cu securitatea în conducerea USR.
Se acuză apoi pierderea caselor de creaţie, a librăriilor, a sediului central, colectarea din ce în ce mai proastă a taxei de timbru, tăierea banilor pentru lecturi publice, pentru burse de creaţie şi pentru participarea la festivaluri internaţionale. Casele de creaţie ale USR au fost în număr de trei, la Neptun, proprietate a USR, care e în continuare în funcţie, cea de la Valea Vinului, aflată într-o stare proastă, fără certificate de mediu şi sanitar, şi cea de la Sovata, în reparaţii eterne încă de la începutul anilor 2000 şi revendicată. Aceste ultime două case de creaţie nu mai sunt de multă vreme frecventate de scriitori, simpla lor întreţinere costând în schimb Uniunea o mulţime de bani, astfel încât USR încearcă să se debaraseze ele, cu atât mai mult cu cât ele nu au fost niciodată proprietatea USR. A fost, de altfel, o hotărâre de Consiliu, de care dl Cipariu ar fi trebuit să ştie, trecerea lor la Ministerul Culturii, proprietarul care le-a concesionat USR cu decenii în urmă. În altă situaţie este Casa de creaţie de la Neptun, aflată în proprietatea USR, şi care funcţionează în continuare. Ceea ce se numeşte sediul central, Casa Monteoru adică, era un imobil al statului, dat în folosinţă USR, şi care a fost pierdut în instanţă în faţa urmaşilor foştilor proprietari de către Ministerul de Finanţe şi de Primăria Municipiului Bucureşti, USR nefiind parte în procesul intentat de aceştia. Era cazul ca dl Cipariu să cunoască adevărul şi să le dea domnia sa însuşi replica acelor colegi care ignorau aceste lucruri. Consiliul a fost informat permanent de starea de lucruri şi de procese. Cât despre colectarea din ce în ce mai proastă a taxei de timbru, aceasta, dimpotrivă, a fost mai bună în ultimii ani, datorită intervenţiilor conducerii USR, dar legea timbrului, care este una ce nu prevede pedepse pentru încălcarea ei, nu poate fi activată sută la sută tocmai din acest ultim motiv. Totuşi, în prezent, actuala conducere a USR a deschis o serie de procese, foarte costisitoare dealtfel, împotriva editorilor – unii dintre ei membri ai USR – care nu plătesc taxa de timbru literar. Banii pentru lecturi publice şi cei pentru scriitorii invitaţi la festivaluri internaţionale au fost plătiţi atâta vreme cât veniturile USR au permis acest lucru, însă din momentul când proprietarii cazinoului de la Casa Vernescu s-au declarat în stare de insolvabilitate, Uniunea nu şi-a mai putut permite să continue. Nu era în nici un fel previzibilă defectarea partenerilor USR de la cazinou, cu atât mai mult cu cât cu doar o lună înainte de declararea insolvabilităţii lor, ei încheiaseră un nou contract cu USR. Cât despre burse, acestea au fost acordate o scurtă vreme, la Neptun, dar din cauza ineficienţei lor şi a crizei, ele nu au mai putut fi susţinute. E necesar să le reamintim colegilor noştri, inclusiv dlui Cipariu, că actuala conducere a USR a creat lecturile publice remunerate şi le-a tăiat doar pentru o scurtă perioadă. Ca şi banii pentru plecări în străinătate, creaţi de USR, şi acordaţi la cerere.
Dl Dan Mircea Cipariu ar fi putut demonta singur aceste afirmaţii fără acoperire, deoarece a fost în ultimii ani membru al Consiliului USR şi a putut participa la discuţiile în care toate aceste lucruri au fost elucidate, fiind comunicate apoi tututor membrilor, în comunicatele asupra şedinţelor de Comitet Director şi de Consiliu ale USR. Facem deci cuvenitele rectificări ale acestor neadevăruri evidente, care par a sluji în lupta electorală, dar care pot prejudicia imaginea Uniunii. Trebuie să mai adăugăm că fără personalităţi precum cele care au condus până acum Uniunea Scriitorilor, aceasta ar fi fost într-adevăr în situaţia de faliment în care o prezumă dl Cipariu şi corespondenţii domniei sale a fi, împotriva unor adevăruri care sar în ochi.
Biroul de presă al USR
