Joi, 25 octombrie 2012, ora 16:00, la Casa de Cultură Traian Demetrescu a Municipiului Craiova va avea loc o nouă ediţie Scriitori la TRADEM. Invitat: poetul Ioan Es. Pop. Acesta va susține conferința „Lumi fără ieșire și unelte de dormit” și va recita din poezia sa. Moderator, Nicolae Coande.
Scriitori la Tradem este un proiect cultural susținut de Casa de Cultură Traian Demetrescu a Municipiului Craiova (director, Alexandru Stuparu). Proiectul a debutat în anul 2010, iar în cadrul său au conferențiat și au citit din cărțile lor scriitorii Gheorghe Grigurcu, Nichita Danilov, Radu Aldulescu, Marian Drăghici, Mircea Bârsilă, Claudiu Komartin, Sorin Vidan, Vasile Baghiu, Peter Sragher, Paul Vinicius, Bogdan Ghiu, Michael Astner, Adrian Mihalache, Dumitru Ungureanu
Ioan Es. Pop s-a născut la 27 martie 1958, în Vărai, Maramureş. În 1983, a absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii din Baia Mare. Până în 1989, a fost profesor de limba şi literatura română în localitatea Ieud, judeţul Maramureş. Din 1990, a lucrat în București, la publicaţii precum Luceafărul, Cotidianul, Zig-Zag, PRO TV Magazin, Ziarul de Duminică, Descoperă. Actualmente, este angajat al Editurii Paralela 45.
Cărţi publicate: Ieudul fără ieşire, Editura Cartea Românească (CR), 1994, Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România (USR) şi din Republica Moldova; Porcec, CR, 1996; Pantelimon 113 bis, CR, 1999, Premiul Academiei Române, Premiul USR, Premiul pentru Poezie al Oraşului Bucureşti; Podul, antologie, CR, 2000; Petrecere de pietoni, Editura Paralela 45, 2003, Premiul USR şi Premiul Asociaţiei Scriitorilor Profesionişti din România; Confort 2 îmbunătăţit (împreună cu Lucian Vasilescu), Ed. Publicaţiilor pentru Străinătate, 2004; Lumile livide/ The Livid Worlds, Editura Institutului Cultural Român, 2004, traducere de Nathaniel Smith, K. Shaver şi Ion Creţu; No Exit, antologie, Editura Corint, 2007, selecţie şi prefaţă de Dan C. Mihăilescu; Unelte de dormit, CR, 2011, Premiul „Cartea de Poezie a Anului 2011”, oferit de Fundația Națională pentru Știină și Artă din Bucuresti; Premiul Radio România Cultural pentru poezie; Premiul ”Primăvara Poeților”, oferit de Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova
În alte ţări: Ieud utan utgang, Ed. Tranan, Stockholm, 2009, traducere în limba suedeză de Dan Shafran; Sans issue, Ed. L’Oreille du Loup, Paris, 2010, traducere în franceză de Linda Maria Baros; No Way Out Of Hadesburg, Ed. Universităţii Plymouth, Marea Britanie, 2011, traducere în limba engleză de Adam Sorkin și Lidia Vianu; El Ieud sin salida, Ed. Baile del Sol, Tenerife, Spania, 2011, traducere în limba spaniolă de Dan Munteanu Colan; No Exit, Ed. Baile del Sol, Tenerife, Spania, 2011, traducere în limba spaniolă de Dan Munteanu Colan; Nem mertem kialtani soha, Ed. AB-ART, Slovacia, 2012, traducere în limba maghiară de Balazs F. Attila.
Radiodifuziunea Suedeză l-a desemnat Poetul Lunii August 2010.
A fost, alături de Claudiu Komartin, laureatul primei ediții (2009) a Premiilor Niram Art de la Madrid, care, ulterior, i-a numărat printre premianți pe Emil Constantinescu, Varujan Vosganian și Michel Houellebecq. A participat la festivaluri de poezie importante, la Rotterdam, Varșovia, Lodeve (Franța), Struga (Macedonia), Solothurn (Elveția), Maghar (Israel) ș.a.
“…ceea ce m-a salvat a fost scrisul, poezia. Așa am intrat într-o comunitate de semiexcluși, cea a poeților. Semiexcluși și semiacceptați. În acest fel, mi-am găsit oarecum familia. Mă simt un mutant acceptat, am început să cred deja că aș putea fi și om bun la toate. Dexteritățile poate că le am, dar nu mi le-am descoperit, sunt îngropate. Cine știe câte morminte avem în degete, acolo unde sunt înțepenite meseriile? Meseriile sunt înțepenite sub arte. Dar meseria te așază în rând cu lumea, iar arta te separă de ea.” (Observator cultural, nr. 79, 2001, fragment dintr-un interviu acordat Svetlanei Cârstean)
“Penultimul debut remarcabil din poezia optzecistă este al lui Ioan Es. Pop cu Ieudul fără ieşire (1994), nu întâmplător apărut abia după revoluţie. Nici această primă carte, nici următoarele n-ar fi putut apărea înainte. (…) Grotescul, burlescul, calambururile nu împiedică poezia lui Ioan Es. Pop să atingă uneori o puritate excepţională a tragicului.” (Nicolae Manolescu)
“Realitatea, de obicei mizerabilă sub aspect fizic şi moral, este un catalizator al imaginaţiei (care, la Ioan Es. Pop, stă cu capul în jos şi cu aripile strânse, ca un liliac), al „îndrăznelii” de a produce şi a lega imagini şocante. Nu întâlnim însă aici un macabru decorativ şi pitoresc, ori o exprimare a răului prin imagini convenţionale. Marele talent al poetului se vede şi din felul în care face să apară, în universul său liric, urâtul. Acesta e „impur”, amestecat cu frumosul, şi totodată masiv, urnindu-se „greoi” dintr-un volum în altul, dinspre olteţului 15, camera 305 din Ieudul fără ieşire, înspre scena mai largă din Pantelimon 113 bis. „Muzeul lăuntric” stârneşte groaza mai mult decât lumea înconjurătoare, oricât de terifiantă, prin faptul că o „personalizează”. (Daniel Cristea Enache)
