Marea pianistă Ilinca Dumitrescu va susţine marţi, 30 octombrie 2012, ora 19.00, la Ateneul Român din Bucureşti, un concert aniversar ce va conţine lucrări de Domenico Scarlatti (10 sonate), Frédéric Chopin (mazurci, valsuri şi impromptu-uri), Serghei Prokofiev (suita din „Romeo şi Julieta) şi Paul Constantinescu (Toccata- Joc dobrogean). Prezintă: prof.univ.dr. Grigore Constantescu, muzicolog. Chiar în aceste zile, pianista Ilinca Dumitrescu a primit din partea Guvernului francez înalta distincţie „Cavaler al Ordinului Artelor şi Literelor”. „De când mă ştiu, am fost alături de cultura franceză. Am învăţat franţuzeşte odată cu limba română, de la bunica mea, care era profesoară. Este ca a doua mea limbă. Casa noastră este plină de cărţi şi albume franţuzeşti, Franţa este prezentă peste tot. Tatăl meu a avut marea cinste de a fi ales în unanimitate ca Membru Corespondent al Institutului Franţei – Académie des Beaux-Art, în 1977, pe locul rămas vacant după decesul compozitorului Benjamin Britten. Eu am cântat multe recitaluri de muzică franceză, printre care cel mai important îl consider pe cel dedicat centenarului lui Olivier Messiaen, de la Ateneul Român, în 2008. Sunt emoţionată şi foarte onorată pentru această distincţie. Regret că părinţii şi bunicii mei, care m-au crescut în spiritul dragostei pentru Franţa, nu mai sunt în viaţă. S-ar fi bucurat enorm.”, a declarat Ilinca Dumitrescu.Ilinca Dumitrescu, arta de a interpreta un vis
La 29 august 2012, Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” din Bucureşti, Uniunea Criticilor, Redactorilor şi Realizatorilor Muzicali „Mihail Jora” şi Asociaţia Euro CulturArt au sărbătorit-o pe marea pianistă Ilinca Dumitrescu, la cei 60 de ani de viaţă creatoare. Premiul de Excelenţă oferit cu acest prilej doamnei Ilinca Dumitrescu a fost o lucrare semnată de artistul vizual Mihai Zgondoiu.Deţinătoare a celor mai importante premii în ţara sa natală (Premiul Academiei Române – 1995, Premiul Institutului Cultural Român – 2003 „pentru promovarea muzicii româneşti în lume’’), dar şi a multor distincţii internaţionale (printre care ,,Commendatore dell’ Ordine della Stella della Solidarietà Italiana’’ , distincţie conferită de către Preşedintele Republicii Italiene), Ilinca Dumitrescu este un artist complet, cu o discografie semnificativă, în România şi S.U.A. Amintesc, la o repede ochire, lucrări de Scarlatti (cele 14 Sonate au fost considerate, în 1986, de către „International Record Critics Award”, reunit la New York, printre cele mai bune albume ale anului, stând alături de cele semnate de Emil Gilels, Radu Lupu, Murray Perahia, Bernard Haitink, Claudio Abbado, Riccardo Muti, Mstislav Rostropovici, Placido Domingo), Mozart, Beethoven, Schumann, Liszt, Enescu ş.a.
A concertat în oraşe din 5 continente, 40 de ţări, 33 de capitale ale lumii, în importante săli de concerte. A studiat cu profesori celebri: Cella Delavrancea şi Mihail Jora în România, Stanislav Neuhaus şi Iakov Flier la Conservatorul de Stat „P.I.Ceaikovski” din Moscova, a absolvit în 1978 cu distincţia maximă „Diplomă de Merit”. În 1984, primeşte Premiul Criticii Muzicale Române pentru ciclul de recitaluri ,,Decenii contemporane’’ . În 1998, în urma turneului de concerte, Ministerul Culturii şi Educaţiei din Bolivia îi conferă titlul şi diploma de ,,Oaspete ilustru al culturii boliviene’’ ( ,, Huésped ilustre de la cultura boliviana’’). În anul 2000 primeşte premiul revistei ,, Actualitatea muzicală’’ din Bucureşti pentru activitatea muzicală internaţională ( Premiul ,, Meridianele Muzicii ‘’ ). În 2004 i s-a acordat Ordinul Meritului Cultural în grad de Cavaler.
Activitatea Ilincăi Dumitrescu se desfăşoară în varii domenii: pe lângă aceea de pianistă concertistă (în 1980 devine solistă concertistă de stat), este şi muzicolog (obţine titlul de Doctor la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, cu calificativul maxim „summa cum laude”), pedagog (a predat cursuri de măiestrie în Cehia, SUA, Brazilia, India, China, Vietnam, Japonia, Malaysia), realizator şi producător TV ( 2007 – 2012 – coordonator al Departamentului muzical din Televiziunea „România de Mâine” şi realizator & producător al emisiunii „Ilinca Dumitrescu şi invitaţii săi” , emisiune de succes pe care în prezent o realizează la nou înfiinţata TV H 2.0 din Bucureşti). Între anii 1994 – 2006 a fost director al Muzeului Naţional ,,George Enescu” din Bucureşti.Repertoriul său extrem de vast include concerte cu orchestră (marile opusuri din creaţia clasică şi romantică), piese de recital solo ( printre care programe de autor – Bach, Scarlatti, Mozart, Beethoven, Schumann, Chopin, Schubert, Albéniz, Messiaen), muzică de cameră, lied, o preocupare aparte fiind promovarea muzicii româneşti clasice şi contemporane, dar şi a creaţiei universale din sec. XX – XXI.
Sărbătorirea de pe 29 august 2012 îmi aminteşte, printre multele concerte şi evenimente culturale unde am fost invitat, de recitalul pe care Ilinca Dumitrescu l-a susţinut la Ateneul Român, pe 10 decembrie 2008, când se împlineau o sută de ani de la naşterea unuia dintre cei mai importanţi compozitori francezi şi europeni, Olivier Messiaen. „Îl consider pe Messiaen una dintre marile figuri ale secolului XX, un compozitor original. Şi atât de greu e să mai fi original în scriitura pianistică după ce s-au compus atâtea capodopere în literatura pianistică. Messiaen este o voce specială alături de Prokofiev, Bartók, Enescu… Apropo de Enescu, găsesc unele similitudini între principiile armonice ale celor doi, a se vedea piesa „Carillon nocturne” de Enescu. Acest recital de autor urmează celorlalte recitaluri pe care le-am interpretat pe scena Ateneului Român de-a lungul anilor, având programe monografice Scarlati, Mozart, Schumann, Chopin, Prokofiev, Enescu. În Fonoteca de Aur a Societăţii Române de Radiodifuziune se află câteva piese de Messiaen interpretatate de mine. Sper să fie editate pe un viitor CD cu muzică franceză şi românească”, îmi mărturisea Ilinca Dumitrescu înainte de concertul ei de răsunet.
În ultimii ani, nu am ratat concertele Ilincă Dumitrescu din Bucureşti. Dincolo de tehnică, de meşteşugul asumat şi lucrat în ore şi ore de studiu, m-au atras vitalitatea şi poezia interpetării, mai cu seamă a repertoriului romantic. În loja Ateneului, prins între Chopin sau Schumann, călătoream într-un vis de eliberare interioară cu fiecare notă şi clapă atinse de Ilinca Dumitrescu. Vis şi terapie de sine, concertele Ilincăi Dumitrescu mă îndepărtau tot mai mult de lumea profană, lumea materială, lumea unei virtualităţi fără duh!
La Mulţi Ani, Ilinca Dumitrescu!
Dan Mircea CIPARIU
