La Editura Humanitas, în colecţia „Cartea de pe noptieră”, va apărea volumul „Ziua în care mi-am ucis tatăl” de Mario Sabino, în traducerea Amaliei Săucan.
Ce culoare are un patricid? La ce sunt buni taţii pe lumea asta? Ce e Răul? La toate aceste întrebări etern umane încearcă să răspundă naratorul fără nume din romanul lui Mario Sabino. Să fie oare Viitorul, cartea la care scrie protagonistul, o posibilă cheie de interpretare a faptelor sale? Şi dacă este, în ce măsură o concepţie filozofică sau credinţă personală poate justifica o crimă, orice crimă, nu doar uciderea tatălui?
MARIO SABINO s-a născut la São Paolo, în 1962. Este redactorul-şef al publicaţiei săptămânale Veja, cea mai prestigioasă din Brazilia. Cea de-a doua carte a sa, o colecţie de nuvele intitulată O Antinarciso (Antinarcisistul) şi publicată în 2005, a câştigat premiul Clarice Lispector acordat de Biblioteca Naţională din Brazilia. În 2009 i-a apărut un nou volum de nuvele, A boca da verdade (Gura adevărului), iar în cursul anului 2011 îi apare cel de-al doilea roman, intitulat O Vício do amor (Obsesia dragostei).
