Scriitoarea Aura Christi, membru în Comitetul Director al Secţiei Poezie – Asociaţia Scriitorilor Bucureşti, a trimis pe adresa redacţiei AgenţiadeCarte.ro un amplu comentariu despre cererile de chemare în judecată din ultimii ani făcute în numele Uniunii Scriitorilor din România pentru excluderea ori sancţionarea poetului Liviu Ioan Stoiciu. Publicăm integral textul primit la redacţie.
„Este incredibil, absolut incredibil! Uniunea Scriitorilor din România, prin reprezentantul său legal, dl N. Manolescu, l-a dat în judecată pe Liviu Ioan Stoiciu pentru… calomnie. Ştirea a fost distribuită în data de 8 septembrie 2008, pe circuitul naţional, de agenţia de ştiri MEDIAFAX. În iunie 2011, un fidel al dlui N. Manolescu, membru al comitetului director al USR, Horia Gârbea, îşi face publică intenţia de a-l da în judecată pe acelaşi, incomod poet, Liviu Ioan Stoiciu, pentru acelaşi motiv.
Exemplul „modelului”, al dlui preşedinte, este, nu-i aşa, molipsitor? La mijloc fiind nimic altceva decât o evidentă tentativă de intimidare, pe de o parte. Iar pe de alta, o elementară sfidare a unui drept constituţional. Sfidare a membrilor USR.
Teama îmi este că USR, prin conducerea sa, la comitetul director mă refer – căruia, oare, îi sunt străine apucăturile dictatoriale, abuzive? – va fi pusă în situaţia de a da în judecată mai mulţi scriitori, care – aidoma poetului incomod Liviu Ioan Stoiciu – au avut o atitudine critică, incomodă, faţă de abuzurile conducerii USR: Nicolae Breban, Daniel Cristea-Enache, Ştefan Agopian, Dan Mircea Cipariu, Bogdan Creţu, Paul Cernat, Ovidiu Şimonca şi – cu permisiunea dvs. – subsemnata. Lista ar putea continua, evident.
Ironia sorţii e că acestor colegi, menţionaţi adineaori, nu le este, nici pe departe, indiferentă soarta USR, iar criticile lor au fost mereu nuanţate, aspre şi drepte. Niciodată, nici unul dintre scriitorii citaţi mai sus, n-a calomniat pe nimeni. Actualul preşedinte al USR însă… calomniază în mod curent, la modul inadmisibil, imaginea scriitorului român.
Să-l numeşti pe colegul nostru, Dan Mircea Cipariu, „dobitoc agitat”, într-un comunicat difuzat pe toate canalele media, înseamnă să calomniezi nu numai imaginea unui coleg, ci imaginea întregii bresle, nu-i aşa, domnule preşedinte?
Gestul conducerii USR, repet, este inadmisibil.
Cine va da în judecată actuala conducere a USR pentru prejudiciile morale, şi nu numai morale, aduse USR, prejudiciile aduse imaginii scriitorului român?
Sunt alături de Liviu Ioan Stoiciu şi îi sugerez să angajeze un avocat, în cazul în care se va trezi cu un proces. Solicitarea din septembrie 2008, depusă în instanţă de către preşedintele N. Manolescu, membru-corespondent al Academiei Române, Ambasador UNESCO la Paris, căruia îi readucem aminte – şi pe această cale – un lucru esenţial, consfinţit de Constituţia României, şi anume: dreptul la exprimare liberă într-un stat democratic, este abuzivă. Citez din textul acţiunii înaintate instanţei, conform MEDIAFAX, de către USR, prin reporezentantul său legal, dl. N. Manolescu: „Potrivit unui comunicat, USR mai cere instanţei să instituie sancţiunea unor plăţi cu titlu de daune de câte 1.000 de lei pe zi pentru toată perioada de la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii ce se va pronunţa şi până la întreruperea efectivă a calomnierii.”
Îi readucem aminte, de asemeni, actualului preşedinte al USR, că d-sa a călcat nu o dată Constituţia României, denigrând – pe întinderea unui an – trei vârfuri incontestabile ale literaturii române: Adrian Marino, Nicolae Breban, Ioan Groşan. Vârfuri declarate vinovate de excelenţa sa, dl ambasador UNESCO la Paris, pe vremuri, harnic, zelos ucenic al stalinisto-dejistului G. Ivaşcu, pe vremuri, totodată, sub dictatură, un luptător pentru valoare, un excelent foiletonist, nelipsit, uneori, de curaj, alte dăţi, recurgând la concesii jenante… Dl N. Manolescu s-a pronunţat, în repetate rânduri, în defavoarea scriitorilor Adrian Marino, Nicolae Breban, Ioan Groşan, pronunţându-se negativ, nu rareori, insultător, la adresa domniilor lor, înainte să existe o sentinţă definitivă, dată de o instanţă judecătorească. Probele care să susţină acest adevăr există cu asupra de măsură, şi acestea sunt publice.
Se calcă, astfel, de către un funcţionar de rang înalt al statului român un drept esenţial consfinţit de Constituţia României, concret: Art. 23 „Libertatea individuală”: „(11) Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată./ (12) Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii”.
Aura CHRISTI
[…] http://www.agentiadecarte.ro/2011/06/usr-dl-n-manolescu-si-constitutia-romaniei/ […]