CTS a luat la bani mărunţi debutul în literatură

În perioada 24-26 iunie 2010, la Alba Iulia a avut loc a V-a ediţie a “Colocviului Tinerilor Scriitori” (CTS), program iniţiat şi derulat începând cu anul 2006. An de an, locaţiile s-au schimbat, colocviul devenind o caravană scriitoricească ce a încercat să pună în discuţia publică percepţia despre literatura tinerilor. Alba Iulia a fost pentru a doua oară consecutiv gazda CTS. Au fost invitaţi scriitori debutanţi sau consacraţi din toată ţara, traducători din Spania, Polonia şi Germania, critici literari. Tema generală a acestei ediţii a fost “Debutul în literatură”, temă generoasă ce a provocat discuţii aprinse. Alexandru Vakulovski a fost prezent şi el, la mai bine de un an de la interdicţia primită de a mai intra pe teritoriul românesc, pe 25 martie 2009 acesta părăsind România.

După un drum lung, cu întârzierile feroviare de rigoare, aproape 50 de scriitori intrau în Alba Iulia. Dacă în anul 2009 programul a fost extrem de cazon, impunând un efort fizic şi psihic intens, anul acesta atmosfera a fost mai degajată, existând şi un moment de “microfon deschis”, proiecţii video şi colaje cu ediţia de anul trecut, precum şi filmări cu scriitoarea Nora Iuga şi fotoreporterul Ion Cucu, în al cărui palmares au fost strânse până acum peste 20.000 de imagini inedite cu scriitori, printre care Nichita Stănescu, Şerban Foarţă, Denisa Comănescu, Marin Sorescu, Petre Stoica, Ana Blandiana, Mircea Ivănescu ş.a., adică 50 de ani de carieră fotografică. Totodată, una dintre surprizele de început de colocviu a fost mult aşteptatul volum “Autobuzul cu cocoşaţi” de Nora Iuga, apărut la Editura Charmides,  în parteneriat cu colecţia “Biblioteca de poezie” coordonată de un cristian, organizatorul acestei ediţii a colocviului. Generaţiile tinere de scriitori şi generaţiile mature au intrat în contact direct unele cu altele, s-au ascultat, şi-au povestit şi dezbătut problemele, avantajele şi dezavantajele apariţiei pe piaţa de carte înainte de `89, şi după căderea comunismului. De altfel, s-a pus problema debutului colectiv şi individual, a remuneraţiei pe care o primeşti şi pe care o primeai înainte de `89, tema comunismului în literatura de astăzi, avantajele traducerii literaturii române în afară şi priza sa la public.

Momentele de tensiune şi vâltoare ale dezbaterilor au fost piperate cu proiecţiile a ceea ce s-a întâmplat anul trecut la Alba Iulia, precum şi cu vizionarea unor secvenţe din timpul meciului de fotbal dintre scriitori şi o echipă de fotbal locală. Nu au lipsit nici lecturile de poezie, nici “of-urile” pe care le puteai povesti în manieră personală. Dacă anul trecut au fost prezenţi printre noi George Vasilievici şi Constantin Virgil Bănescu, anul acesta, după un moment de reculegere, pomele lor au fost ascultate prin intermediul imaginilor filmate.

În timpul programului de “microfon deschis”, din experienţele personale povestite de scriitori, Anca Ionescu vorbind despre debutul ei literar, a spus că “n-am putut despărţi debutul absolut, adică primul text scris pe care nu-l consider nici literar, nici ştiinţific 100%, care a fost scos într-un volum editat de catedra de filologie clasică, de debutul în “Rubik”, în romanul colectiv coordonat de Simona Popescu, şi nici aici nu se poate spune că am scris un text cu adevărat literar deoarece e foarte impregnat de multă informaţie de latinist.”

Tudor Creţu a afirmat că “e bine să ai senzaţia, ciclic, la 10 ani, că tot redebutezi, te reinventezi şi reinaugurezi. Debutul nu înseamnă neapărat prima carte, dar debutul simbolic, redescoperirea, reînceputul trebuie să fie perpetue.”

Diana Iepure a mărturisit că după debut, a fost judecată într-o cronică şi după poza de pe copertă, la care un domn critic făcea referire: “o fată naivă, îmbrăcată în ie, care scrie o poezie naivă”, şi m-am gândit atunci că la Chişinău, dacă purtam ie eram socotită naţionalistă, iar la Bucureşti fată naivă.”

Sorin Despot  nu s-a putut pronunţa cum e la debut, pentru că acesta “de abia s-a produs şi e o stare pe care încă o resimte şi nu e foarte bine înrădăcinată”.

Stoian G. Bogdan a spus că “debutul trebuie să provoace larmă şi să atragă un val de atenţie înspre autor. (…) Am avut succes cu volumul, dar după un astfel de debut simţi o oarecare presiune care te apasă şi care te face să te gândeşti dacă mai vrei să scrii, sau că eşti obligat să vii cu o nouă carte cel puţin la fel de bună.”

Vasile Ernu, povestind despre debut, a declarat că “îşi construieşte teorii pe care vrea să le aplice apoi în scris. În anul `96, era convins că una dintre cele mai mari probleme în spaţiul acesta erau scriitorii, şi drept urmare, a pornit o revistă foarte tezistă, în Cluj. (…) Am debutat apoi foarte straniu, pentru că scopul meu în viaţă era cu totul altul decât să scriu cărţi, şi am debutat mai degrabă dintr-un impuls de moment, la 36 de ani. M-a surprins ulterior cum a fost încadrată. La scurt timp, realizându-se un top, pe categorii, cu cele mai bune cărţi ale anului, ea a fost nominalizată la toate secţiunile, mai puţin poezie.”

Dezbaterile au incitat spiritele în timpul celei de a doua zile, când Marius Chivu a moderat discuţiile, pornind de la câteva repere organizatorice. S-a discutat despre “Sfaturi practice şi situaţii concrete în debut”, “Cum e aşteptat/girat/promovat debutul?”, “Cum e văzut/ revăzut/ asimilat debutul?”,“Tipurile de debut”,“Debutul şi complexele lui”,“Debutul la liber. Cartea plătită şi “demonetizarea” debutului”,“Despre debutul individual şi cel colectiv”, “Premiile debutului şi rolul lor în literatura personală”.

Unele dintre cele mai dezbătute aspecte au fost legate de contractul pe care autorii îl semnează cu editurile şi modul în care sunt plătite drepturile de autor, cel al referenţilor care aprobă sau resping manuscrisele scriitorilor, cât de important e debutul la o editură mică sau la una mare, de ce sunt dispuşi autorii să publice la edituri mici, şi posibilitatea încadrării unui debut foarte bun la mai multe categorii, atunci când se fac nominalizările la premii.

Stoian G. Bogdan şi Vasile Ernu au intrat într-o “competiţie” privind banii câştigaţi din premii de un scriitor şi posibilitatea ca doar premiile să fie suficiente pentru a-i asigura autorului un trai decent. De asemenea, s-a pus problema traducerilor şi participării la festivaluri şi lecturi plătite în afară, ca metodă de a trăi din scris.

Nora Iuga s-a arătat convinsă că există un public larg care încă mai citeşte poezie. Şi nu doar la noi în ţară, ci şi în Germania. Cu toate acestea, “literatura română este puţin cunoscută în străinătate.” Povestind un caz, când un scriitor din România era nominalizat la un premiu important şi primise un punctaj maxim din partea juriului, urmând să primească un premiu consistent şi în bani în Germania, sponsorul a ales în ultimul moment acordarea premiului unui scriitor din Ungaria, publicat şi la o editură mai mare. Concluzia ar fi că indiferent de valoare, alţi factori sunt luaţi în considerare când se acordă premiile literare şi că prejudecăţile încă funcţionează: notorietatea editurii unde se publică e un factor decisiv, precum şi cât de bine e reprezentată acea ţară în conştiinţa poporului respectiv. O altă concluzie care s-a desprins a fost aceea că, şi aici, şi în afară, editurile mici nu au difuzare, şi e o “nenorocire” pentru scriitori, aceştia pierzând foarte mult.

Vasile Ernu încercând să clarifice problema, a afirmat că “editurile mari deţin un monopol, o putere care vine din natura lucrurilor. O putere simbolică, de imagine şi atunci ea are efect şi asupra criticii şi asupra premiilor.”

Indiferent de cum se mişcă lucrurile în ţară, indiferent de editura la care publici, autorii vor scrie cărţi valoroase şi pe viitor, care vor fi receptate mai mult sau mai puţin corect, care vor fi premiate sau nu. Important e să se ia pulsul lucrurilor de la an la an,  să se organizeze acest tip de colocviu care adună din toată ţara oameni diferiţi, cu experienţe diferite şi, poate pe viitor, va exista o soluţie care să poată fi găsită în urma acestor dezbateri, pentru o mai bună reprezentare a scriitorului român atât în ţară cât şi în străinătate, indiferent că e debutant sau consacrat.

Colocviul din acest an de la Alba s-a încheiat cu deja clasicizatul meci de fotbal dintre scriitori şi o echipă locală şi, dacă în timpul zilei nu au existat inamici şi victime, acum scriitorii i-au învins pe jucătorii din Alba cu un scor strâns, dar binemeritat. Printre cei mai buni pe terenul de fotbal au fost traducătorul Piotr Federowicz, criticul literar Marius Miheţ, scriitorul şi traducătorul Rareş Moldovan şi criticul literar Cosmin Ciotloş. Rămâne de văzut cum vor decurge colocviile din anii viitori, dacă se va renunţa la vreo formulă organizatorică în favoarea alteia şi ce longevitate va avea acest tip de eveniment unic în ţară, care reuşeşte an de an să apropie scriitorii unii de alţii, precum şi distanţele georgafice uriaşe.

Andra ROTARU